Metalele şi civilizația (IV)

Zincul  a fost utilizat în antichitate, în special, ca element de aliere, proprietăţile sale mecanice şi fizico-chimice recomandându-l ca pe un metal în egală măsură acceptat şi ignorat de metalurgii vremii.

Metalul a fost botezat cu numele actual ( zinker ) de către omul de ştiinţă elveţian Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim, cunoscut sub numele de Paracelsus. Ulterior zincul apare în lucrările unor mineralogi de seamă precum Georgius Agricola, Anton von Schwab şi Andreas Sigismund Marggraf, ultimilor doi datorându-li-se şi determinarea zincului ca element metalic. Abia în secolul 18, William Champion a patentat în Anglia, la Bristol primul proces de obţinere a zincului metalic. Se pare că procedeul fusese pus la punct încă din mileniul I Î.H. de către metalurgii din insula Cipru, fiind însă ţinut secret timp de secole. Atelierele acelor meşteşugari antici au fost vizitate în secolul doi al erei noastre de Galenus-un cunoscut medic şi naturalist al Greciei antice. Acesta a primit câteva mostre de zinc metallic, a urmărit procedeele de turnare dar nu a fost lăsat să asiste la procedeele de reducere a minereului de zinc. Dealtfel, în Grecia a fost descoperit şi cel mai vechi obiect din zinc pur, anume o plăcuţă de 40×65 mm datând din sec.IV-III Î.H. Pe lângă acest mic obiect de podoabă, există şi alte dovezi arheologice ale utilizării zincului în antichitate: brăţări din argint goale la interior şi umplute cu zinc descoperite în insula Rhodos, un idol cu 80% zinc descoperit în ruinele aşezării dacice Tardos, precum şi postamentul unei fântâni din oraşul roman Pompei.

Dintre scrierile antichităţii unde găsim menţiuni asupra zincului se numără cele ale lui Strabon, vestitul geograf care scrie despre “o cenuşă şi un fel de argint care amestecat cu aramă dă bronzul”. Probabil că Strabon vorbea despre blendă sau sulfura de zinc. O adevărată industrie a zincului au creat metalurgii romani în Colonia, folosind metalul la obţinerea bronzului şi alamei. Ei sunt dealtfel inventatorii metodei cu calamină pentru obţinerea alamei, aceasta fiind cea mai importantă contribuţie a romanilor în metalurgia cuprului. Metoda consta în topirea reducătoare a unui amestec de cupru metalic, cărbune de lemn şi carbonat de zinc sau calamină. Zincul din calamină se vaporizează la 927 de grade Celsius în atmosferă reducătoare dar o parte se dizolvă în cuprul topit obţinându-se astfel alama.

stirilebzi.ro

A fost aprobat un nou Program Rabla. Ce buget este pregătit

Stirile PROTV

Arma secretă a soldaților ucraineni în fața epuizării de război. ”Dacă nu bei chestia asta...