Noua axă geopolitică a lumii

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Chiar acum, în timp ce Donald Trump anunță iminența unui nou război, cel îndreptat împotriva rebelilor Houthi din Yemen, ca răspuns la atacarea de către aceștia a Riadului, sub ochii noștri, axa geopolitică a lumii a fost răsturnată. În ultimul weekend. Dar după ce, treptat, Donald Trump a pus piatra de temelie atât în ceea ce privește asocierea politică și economică a statelor BRICS — oare urmează și asocierea militară? —, și după ce a turnat gaz pe foc în întregul Orient Apropiat — operațiuni care au culminat cu războiul împotriva Iranului, pe care l-a pierdut și din care nu mai știe cum să se retragă.

Ultimul pilon pe coșciugul vechii ordini mondiale, care a fost relativ stabilă în ultimii ani, începând cu dispariția Uniunii Sovietice, a fost bătut recent prin modul în care Donald Trump a gestionat relațiile cu Vladimir Putin și, respectiv, cu Volodimir Zelenski și, în esență, războiul din Ucraina, în care au fost antrenate în mare măsură energiile unei Europe obosite, aflate în impas economic și, mai nou, decuplate de Statele Unite.

În weekendul trecut, Donald Trump a încheiat un acord surprinzător și bulversant pentru întreaga lume liberă cu Vladimir Putin, renunțând, după numai o lună, la escaladarea pe care o decretase a sancțiunilor împotriva Federației Ruse, în special în ceea ce privește embargoul produselor petroliere. Ce s-a întâmplat între timp? Ce s-a întâmplat din perioada în care Donald Trump anunța că Statele Unite stau excelent în ceea ce privește produsele energetice, făcând chiar presiuni asupra statelor europene pentru ca acestea, renunțând la importul de energie din Rusia, să importe — e drept, mai scump — energie din Statele Unite? Între momentul în care, în urmă cu nici o lună, a anunțat înăsprirea sancțiunilor pentru toate statele occidentale care importă energie din Rusia și această decizie de ultimă oră de deblocare totală a embargoului? Relevant — și trebuie să o spunem și pe asta — e că Uniunea Europeană a jucat duplicitar. Pe de-o parte, în mod declarativ, s-a conformat deciziei de a renunța la importul de energie din Federația Rusă, mai ales după ce ucrainenii au explodat conducta Nord Stream, dar, pe de altă parte, pe căi ocolite, prin interpuși, unele state europene — desigur, cele mai puternice — au continuat să utilizeze gaz și petrol rusesc. La prețuri destul de piperate. Aceasta este singura justificare morală pe care o are, fără să o invoce, Donald Trump.

În esență, prin ultimele decizii adoptate, Europa rămâne descoperită, urmând să suporte în totalitate consecințele războiului din Ucraina, fără susținerea Washingtonului, Ucraina înregistrează o lovitură ireparabilă sub aspectul echilibrului militar și, mai mult decât atât, fiind încă și mai mult amenințată să piardă și sprijinul indispensabil american în ceea ce privește sistemul de detecție al instrumentelor militare rusești, iar Vladimir Putin se vede cu sacii în căruță. Obține o victorie morală fără egal, este așezat în capul mesei, în mod straniu, în condiții egale cu Xi Jinping. Cauza, așa cum precizam ieri, constă în goana statelor mari pentru a obține resurse, în special energie, cât mai multă și cât mai ieftină, de la state mai slabe, transformate în state captive. Nu este acum locul pentru a face un amplu tur de revistă asupra războaielor Statelor Unite declanșate de-a lungul timpului din acest motiv. Acum însă, Donald Trump, aflat la mijlocul celui de-al doilea mandat și într-o scădere dramatică a popularității sale, mai ales după pierderea războiului cu Iranul și compromiterea proiectelor pe care le-a anunțat în ceea ce privește Fâșia Gaza, se vede confruntat cu o dramatică criză energetică. Dacă, după dubla blocadă a Strâmtorii Ormuz, nu găsește în altă parte petrol și motorină, electoratul american îl mănâncă cu fulgi cu tot. Și cu întregul său aparat prezidențial. Până una-alta, a eșuat sau se prelungește extrem de mult și importul de petrol din Venezuela, astfel încât, în ciuda asigurărilor date până de curând, industria și cetățenii americani se văd realmente confruntați cu o criză energetică. În această situație, Donald Trump a ales să încheie o înțelegere cu Vladimir Putin.

Înțelegerea nu este doar legată de ridicarea embargoului și de importul masiv de motorină din Rusia. Ea are și o importantă componentă militară și politică.

Practic, Donald Trump, pe neașteptate, a schimbat literalmente nu numai retorica, ci și taberele. Începând din acest weekend, susține că, de fapt, Vladimir Putin nu este un agresor, ci un porumbel al păcii care, de ani de zile, încearcă din răsputeri să ajungă la o înțelegere cu Volodimir Zelenski, care refuză cu obstinație. Susține că, inevitabil, lucru care poate fi adevărat, Ucraina pierde acest război. Desigur că așa stau lucrurile dacă ea va fi lipsită de susținerea americană. În plus, Donald Trump îl acuză pe Volodimir Zelenski pentru faptul că, în ciuda insistențelor Washingtonului și a asigurărilor pe care le-a dat, continuă să bombardeze rafinăriile din Federația Rusă, generând o acutizare a crizei energetice care afectează întreaga lume. Nu vorbește nimic — și nu prea înțeleg de ce — despre corupția fenomenală din cercul de apropiați al lui Volodimir Zelenski. În schimb, aruncă nucleara. Volodimir Zelenski este ilegitim și trebuie înlocuit. Din acest moment, ne putem aștepta la tot ce poate fi mai rău în ceea ce privește situația liderului ucrainean, a cărui soție e refugiată bine-mersi în Statele Unite.

Totul se schimbă cu o repeziciune extraordinară sub ochii noștri. Războiul cu Ucraina s-ar putea încheia curând, dar în niciun caz așa cum au preconizat în trecut Statele Unite și preconizează și în prezent Europa. Din această perspectivă, mâine voi analiza situația altor jucători implicați indirect în acest război, între care, desigur, Turcia și România.