Noul simulacru de la Cotroceni

Nicușor Dan, președintele numit al României, are nevoie neapărat de un dicționar, care l-ar putea ajuta să înțeleagă termenul constituțional de mediere. Pentru că ceea ce a făcut și ceea ce urmează să facă astăzi la Cotroceni, deși poartă această denumire, nu reprezintă decât un simulacru, o caricaturizare a obligațiilor pe care le are un președinte, mai ales în perioade de criză în politică, cum este cea cu care ne confruntăm.

La prima întâlnire de acest fel, pe care a organizat-o zilele trecute la Cotroceni, Nicușor Dan a utilizat atât termenul de mediere, cât și cel de consultare. De fapt, nu s-a întâmplat nici una, nici cealaltă. O consultare politică, operată conform Legii Fundamentale de cel care joacă rolul de șef al statului, ar fi însemnat o testare pe toate planurile a câmpului politic. Ceea ce înseamnă că Nicușor Dan avea obligația, pe care singur și-a asumat-o, prin această definire a operațiunii pe care a inițiat-o, de a discuta, „consultându-se” cu reprezentanții tuturor forțelor politice, inclusiv unele neparlamentare, dar semnificative, precum și cu reprezentanții societății civile și, în primul rând, cu sindicatele, pentru a identifica cele mai bune soluții pentru asanarea crizei politice înainte ca ruperea majorității parlamentare să devină efectivă. Din comoditate sau din ignoranță, Nicușor Dan a ales o modalitate pe cât de facilă, pe atât de ineficientă, chemând la Cotroceni doar reprezentanții coaliției majoritare în prag de colaps, pe care a denumit-o „coaliția occidentală”, ca și când toate celelalte partide ar fi „orientale”. Era clar, din capul locului, că avem de-a face cu o simulare, pentru că soluția nu era acolo. Soluția nu putea să reiasă decât prin luarea în calcul a tuturor segmentelor cât de cât semnificative ale societății din punct de vedere politic și electoral. Nicușor Dan a preferat să pună la cale o operațiune pur formală, prin care a luat temperatura politică doar a unei jumătăți din societate, cealaltă jumătate fiind cu desăvârșire ignorată, după ce a fost anatemizată sub motiv că ar fi „antioccidentală”. A se traduce acest termen de dată recentă, extras din retorica președintelui numit, în conformitate cu vechile calapoade verbale, gen „partide extremiste”, „proruse”, „antinato”. Era clar, din capul locului, că nu avea cum să apară, în aceste condiții, o soluție cât de cât viabilă. Și, ca atare, coaliția s-a rupt.

După câteva zile de derulare a crizei politice, Nicușor Dan renunță la termenul de consultare, înlocuindu-l cu cel adecvat Constituției, de mediere. Iar astăzi, așa cum afirmă, va încerca, negociind cu partidele politice, să identifice o soluție înainte ca România să se compromită definitiv la Summitul B9, reuniune la care, culmea, a invitat atât Statele Unite, cât și Ucraina. Dar, din nou, este sărită societatea civilă, sunt sărite partidele mai semnificative neparlamentare și, mai ales, este scos abuziv din ecuație cel de-al doilea partid parlamentar al țării, AUR, care, în sondajele de opinie, inclusiv în cel mai recent de ieri, efectuat de Curs, se plasează pe primul loc, la mare distanță din punct de vedere electoral. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin decât faptul că Nicușor Dan refuză să asculte și să examineze opiniile a mai mult de jumătate dintre români. În acest fel, demersul de astăzi de la Cotroceni va eșua lamentabil, iar criza politică va continua și, desigur, va afecta grav cele mai importante programe politice în curs.

Din această perspectivă, Nicușor Dan încearcă o eschivă, în sensul că va pune astăzi accentul nu atât pe formarea unei noi majorități „occidentale”, cât mai ales pe eforturile pe care le solicită partidelor și societății civile în vederea implementării a două programe extrem de importante, PNRR și SAFE. Ambele fiind puse din ce în ce mai mult, pe măsură ce trece timpul, sub semnul întrebării. PNRR este extrem de întârziat, pentru că România nu a atins țintele pe care și le-a asumat și este imposibil de conceput că le mai poate atinge în contextul crizei politice, astfel încât sumele angajate nu vor putea fi accesate, iar SAFE este un program prin care ne angajăm să cumpărăm ce vor alții sub aspectul tehnicii militare și nu neapărat ceea ce avem nevoie, în baza unor credite cu dobândă, pe care le accesează România pe lângă cele câteva miliarde de euro, reprezentând contribuția noastră la așa-zisul împrumut de 90 de miliarde pe care Europa îl acordă Ucrainei, fără nici cea mai mică certitudine că vreodată va mai vedea acești bani înapoi.

Astăzi, la Cotroceni, va eșua al doilea demers al unui președinte care nu a citit sau nu a înțeles Constituția.