O fostă educatoare supraviețuiește în frig și întuneric. Gabriela Nistor: „Plâng în fiecare zi, dar acum, în perioada asta, e mai greu”

O femeie de 70 de ani, din județul Iași, trăiește, de ani de zile, fără curent sau căldură. Singurii care îi mai alină singurătatea sunt cățeii de care are grijă cu toată inima.

Gabriela Nistor, o femeie de 70 de ani din satul Cotnari, își duce traiul într-o căsuță rece, aproape dărâmată, dar cu demnitate. Bătrâna a fost educatoare, dar acum, la bătrânețe, greutățile nu o lasă să se bucure nici măcar de perioada sărbătorilor.

Gabriela Nistor a fost educatoare pentru zeci de generații de copii

În satul Cotnari, județul Iași, într-o curte sufocată de noroi, crengi uscate și gunoaie adunate de-a lungul timpului, trăiește o bătrână care pare a fi uitată de lume. Pentru Gabriela Nistor, fiecare drum, oricât de scurt este, devine o adevărată luptă, iar singura soluție pe care o mai are e cârja veche în care se sprijină cu greutate.

Pe doamna Gabi, cum îi spun vecinii, am găsit-o în curtea ei, ținând o pungă din care își hrănea cei trei câini, singurii care îi mai alină singurătatea.

Bătrâna de 70 de ani a fost, cândva, educatoare în satele din jur. Zeci de copii i-au trecut prin mâini, zeci de glasuri au strigat-o cândva, simplu, „doamna”. Astăzi, vocea ei se aude rar, dar nu pentru că nu ar avea ce spune, ci pentru că îi este rușine să ceară ajutor. Femeia spune că există oameni care au mai mare nevoie de ajutor, deși trăiește fără curent sau căldură, iar uneori rămâne și fără mâncare.

02:00, 12 Jan 2026

Lipsa irigațiilor duce la dispariția agriculturii? Daniel Vrănescu, Brand Ambassador Cotnari: „Nu ne dăm seama de gravitatea situației”

„Eu am muncit o viață întreagă ca să am cu ce trăi, nu să apelez la ajutor, la mila altora”, a spus doamna Gabi, plină de demnitate.

Doamna Gabi se deplasează greu, fiecare pas îi provoacă durere, dar tot reușește să iasă zilnic în curte pentru a hrăni câinii la care ține atât de mult. Uneori, recunoaște femeia, preferă să știe că bietele animăluțe au avut ce mânca, deși asta ar însemna să renunțe ea la mâncare.

„Numai pe ei îi mai am, sunt singura mea bucurie. Le dau de mâncare în fiecare zi. Știți cum e, sunt niște suflete, n-au putere să vorbească. Trebuie să aibă cineva grijă de ele. Uneori mănânc eu mai la urmă, să văd că i-am liniștit pe ei”, a povestit femeia reporterilor BZI.

Câțiva oameni din sat o mai ajută pe femeie cu lucruri mărunte, cum ar fi cumpărăturile sau să îi încarce telefonul. Totuși, pentru ea, aceste gesturi sunt ultima urmă de bunătate care îi dă speranță să continue.

„De sărbători, eu plâng mai mult decât în restul anului”

În casa care abia mai rezistă, soba s-a stricat, așa că bătrâna apelează la singura soluție pe care o mai are: hainele groase. Aceasta își pune cât mai multe straturi de haine, unele vechi, altele primite de la oamenii care îi știu povestea, și încearcă să treacă peste încă o iarnă.

Curent nu mai are, după o defecțiune pe care nu a reușit să o remedieze din cauză că nu are documente pentru casa în care locuiește. Proprietarul a murit în urmă cu ceva timp, așa că femeia nu poate decât să se obișnuiască să trăiască în aceste condiții extrem de grele.

Acum, în perioada sărbătorilor, pentru oamenii care se confruntă cu greutăți, povara devine și mai grea de suportat. Atunci când toată lumea se bucură de timpul petrecut cu familia, de mâncarea festivă și de cadouri, cei mai puțin norocoși încearcă doar să reziste. Asta este și situația doamnei Gabi, care ne-a mărturisit, plângând, că nici măcar Crăciunul nu mai este o bucurie.

„N-am vrut să plâng. De câte ori vine cineva, mă abțin să nu plâng, dar acum sunt mai necăjită. De sărbători, lumea e bucuroasă, eu nu sunt niciodată. Eu nu am sărbători… De sărbători, eu plâng mai mult decât în restul anului. Plâng în fiecare zi, dar acum, în perioada asta, e mai greu”, a rostit femeia printre lacrimi.

Rude nu mai are, în afară de nepotul care locuiește prea departe pentru a veni să o viziteze. Totuși, speră că poate, după sărbători, acesta va reuși să-și facă timp să vină să o vadă măcar câteva minute. Astfel nu s-ar mai simți atât de abandonată.

Una dintre cele mai mari dorințe pe care le are doamna Gabi este să aibă grijă de animăluțele ei, să le poată oferi un acoperiș deasupra capului și speră să reușească să le cumpere câte o cușcă, măcar pe rând, pentru a-i feri cel puțin de frigul de afară.