O glumă amară: microcentralele nucleare

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Una dintre cele mai năstrușnice gogomănii ale acestor ani a fost lansată cu mare pompă, nu cu multă vreme în urmă, de înalți oficiali ai statului român și ai statului american. Proiectul așa-numitelor microcentrale nucleare, care ar urma să ia ființă la Doicești. România devenind astfel primul stat din lume care adoptă această nouă tehnologie. În realitate, ni se plimbă pe sub nas un mare bluf. O glumă sinistră și extrem de costisitoare.
În analiza pe care am prezentat-o ieri, m-am referit cu lux de amănunte la baza energetică lăsată României de regimul Ceaușescu. Între altele, am precizat că este de neînțeles de ce, după ce s-au băgat bani grei în fundații, nu au mai fost finalizate reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă. Reactoarele 3 și 4, adăugate capacității energetice a României, și mă refer doar la capacitatea funcțională, ar fi putut să asigure fără niciun fel de probleme întreg necesarul intern de energie electrică și, de asemenea, ne-ar fi putut garanta pe termen lung exporturi profitabile în întreaga Europă. Nu am fi ajuns în niciun caz în situația de-a dreptul grotescă în care exportăm sub formă de „ajutor frățesc” energie în Ucraina, importând în același timp cantitățile necesare din alte state, cum ar fi Ungaria, la un preț de câteva ori mai mare. Ei bine, analizând acest domeniu, în care ne-am trezit că România a devenit brusc vulnerabilă, nu putem face sub nicio formă abstracție de proiectul microcentralelor nucleare, lansat cu atât de multă pompă în urmă cu circa un an de zile. Încă de atunci, interesându-mă, am aflat cu uimire că aceste microcentrale nucleare, inventate de industria de specialitate din Statele Unite, nu funcționează niciunde pe planetă. În consecință, încă din momentul în care a fost tăiată panglica la Doicești, m-am grăbit să îi informez pe cititori că România devine din această perspectivă un câmp experimental al industriei de profil americane. În scurt timp, am aflat nu numai că niciunde altundeva în lume nu mai funcționează așa ceva, dar și că acest proiect nu a fost omologat în Statele Unite. Pentru că pur și simplu nu a putut fi testat. Mai pe șleau spus, în Statele Unite, dacă cineva ar încerca să-l implementeze, ar fi exclus să primească avizele necesare. Într-un cuvânt, proiectul este la fel de periculos cum au fost și vaccinurile anti-Covid. Dar în scopul de a arde etapele, „băieții deștepți din energie”, băieți ai Statelor Unite, s-au gândit să lanseze proiectul în altă parte. De preferință într-un stat vasal, al cărui Guvern este dispus nu numai să colaboreze la realizarea acestui proiect, ci și să-l plătească integral.

Cât privește costurile, nu au existat până în prezent niciun fel de precizări oficiale. Se vehiculează însă cifre amețitoare de ordinul miliardelor de euro. Bani pe care România ar trebui să-i așeze la temelia microcentralelor de la Doicești. Conform normelor Uniunii Europene, în mod direct, Guvernul nu poate face o asemenea investiție într-un proiect în definitiv privat, întrucât investiția ar fi asimilată unui ajutor de stat. Așa că costul viitoarelor microcentrale nucleare a fost pus în cârca societății Nuclearelectrica. Care, în loc să finalizeze reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, în baza unei tehnologii verificate și în baza experienței acumulate de către specialiștii români, ar trebui să-și facă harcea-parcea bugetul pentru a investi în ctitoria de la Doicești. Întrunit în acest scop, consiliul de administrație de la Nuclearelectrica a respins pe bună dreptate solicitarea Guvernului de a face investiția de la Doicești. Și bine a făcut. Pentru că, la scurt timp, specialiștii din România au demonstrat cu subiect și predicat că, din punct de vedere geologic, Doiceștiul prezintă pericole majore și că, prin urmare, în mod rațional este cu neputință ca acolo să fie instalate microcentrale nucleare. Guvernul însă a fost întors cu cheia de partenerul nostru de peste ocean.

În urmă cu câteva zile s-au făcut presiuni uriașe asupra consiliului de administrație de la Nuclearelectrica, pentru a repune în discuție investiția de la Doicești. Ignorându-se cu desăvârșire verdictul dat de specialiștii geologi. Și încă o dată fiind aruncat la gunoi proiectul definitivării reactoarelor 3 și 4. În aceste zile, nu este deloc exclus să devenim martorii unei noi decizii a consiliului de administrație de la Nuclearelectrica, de astă dată favorabile acestui experiment extrem de costisitor și în același timp extrem de periculos.

Este un subiect fierbinte, care necesită urgente explicații publice nu numai din partea premierului Ciolacu, ci și sau mai ales din partea ministrului Energiei, Sebastian Burduja. Când ne referim la un pericol nuclear și la o investiție atât de riscantă, este exclus ca tăcerea să fie de aur.