O mamă dezvăluie care este întrebarea care îi este cel mai des pusă, iar reacția celor din jur arată cât de adânc sunt înrădăcinate așteptările societății în ceea ce privește rolul de mamă. De când a născut, vecini, cunoștințe și chiar străini au întrebat-o mereu același lucru: dacă este complet epuizată.
Iar când răspunsul a fost „nu”, uimirea celor din jur a fost inevitabilă. Această mamă a ales să împărtășească o perspectivă rar auzită: nu toate mamele trec printr-un haos fizic și emoțional la început. Povestea ei arată că maternitatea poate fi diferită, iar uneori, mai liniștită decât ne-am fi așteptat.
O mamă dezvăluie care este întrebarea care îi este cel mai des pusă
O mamă dezvăluie care este întrebarea care îi este cel mai des pusă, și anume dacă este epuizată de viața cu un nou-născut. De fiecare dată când mergea pe stradă cu fetița ei, acum în vârstă de cinci luni, oamenii o întrebau același lucru:
„Nu dormi deloc, nu-i așa?”
Sau chiar presupuneau, fără a întreba, că este istovită. Când le răspundea sincer „De fapt, mă simt bine!” reacția era mereu aceeași: neîncredere și uimire.
Această mamă a realizat rapid că societatea a creat un tipar în care mamele trebuie să se simtă obosite, copleșite și epuizate în mod permanent. În filme, în reclame, în postările de pe rețelele de socializare, figura mamei epuizate este omniprezentă. Deși există o doză de adevăr în acest stereotip, realitatea este mult mai complexă și variată.
Femeia a povestit cum, după ce fiica ei s-a născut prematur și a stat o lună în terapie intensivă neonatală, ea a pompat lapte din trei în trei ore și l-a transportat la spital. A fost o perioadă grea, dar gestionabilă. Când copilul a ajuns acasă, soțul ei s-a implicat activ în îngrijire. Ea reușea să doarmă de la 23:00 până la 6:30 dimineața, poate nu opt ore de somn perfecte, dar suficiente cât să nu se simtă epuizată.
Nu se consideră o super-mamă, ci doar o femeie care a trecut prin multe și a ajuns să-și aprecieze rolul într-un mod diferit.
Dincolo de stereotipuri și traume
La 37 de ani a rămas însărcinată natural, însă sarcina s-a oprit din evoluție la 18 săptămâni. Mai târziu, în pandemie, a avut încă un avort spontan. După mai multe încercări, a decis să încerce fertilizarea in vitro, iar drumul a fost lung: nouă runde de FIV, pline de speranțe și dezamăgiri, până când a reușit să devină mamă la 43 de ani.
Această luptă a schimbat complet modul în care percepe maternitatea. În loc să fie copleșită de oboseală, este cuprinsă de o recunoștință profundă.
Un studiu publicat în Human Fertility Journal confirmă că părinții care devin mamă sau tată prin tehnici de reproducere asistată au o satisfacție mai mare și mai multă pozitivitate decât cei care au conceput natural. Se consideră că perseverența în fața obstacolelor și dorința arzătoare de a avea un copil contribuie la această stare de bine.
Psihologul Robyn Koslowitz susține că traumele prin care trecem ne ajută să ne clarificăm valorile și să devenim mai rezilienți. Femeile care se confruntă cu infertilitate și reușesc în cele din urmă să devină mame dezvoltă un tip de forță interioară care le ajută să gestioneze mai bine stresul parental.
O mamă dezvăluie care este întrebarea care îi este cel mai des pusă tocmai pentru a arăta că există mai multe forme de gestionare a rolului de mamă și toate merită respectate.