O manastire din Romania produce cel mai BUN vin

Pe dealul Cetatuii ajungi pe un drum serpuit, strajuit in dreapta de o padurice. Aproape de culme, se deschide inaintea ochilor o alta lume, cu parfum frantuzesc. In spatele gardului viu care depaseste cu mult inaltimea unui om voinic, se intind cele sapte hectare de vie, cultivate cu soiuri de vita nobila, scrie adevarul.ro

 „Cele sapte hectare de vie sunt amenajate in jurul manastirii. Este vita nobila, cu struguri albi si rosii, soiuri de Pinoit, Chardonne, Cabernet si Merlot. Via este toata noua, iar butasii cei mai vechi au zece ani“, explica protosinghelul Arsenie Hanganu, egumenul manastirii Cetatuia. Podgoria are aerul unei provincii frantuzesti, desenata parca de mana unui pictor. „Pentru noi este foarte important si felul in care arata. Toate lucrarile se fac in regie proprie, iar celor de  la manastire le place sa puna suflet in tot ceea ce fac. Cand faci un lucru din toata inima vrei sa arate si bine“, spune fata bisericeasca. 

Pentru ca licoarea care ajunge in cele din urma in butoaiele de stejar sa unga sufletul celui care o bea, pregatirea terenului este foarte importanta. „De ceva timp am inceput sa aram un rand de vie iar pe altul sa lasam iarba. Pe cel arat punem gunoi de grajd“, dezvaluie egumenul. Tehnicile moderne au ajuns insa si la portile manastirii. Majoritatea lucrarilor de intretinere a viei sunt mecanizate pentru ca altfel, spune Arsenie Hanganu, nu ar reusi sa o ingrijeasca cum se cuvine. Mai nou, preotii leaga lastarele cu un dispozitiv asemanator cu un capsator de hartie. „Astfel am reusit cu numai doi oameni sa legam intreaga vie. Mai avem un tractoras cu care stropim si unul dotat cu un dispozitiv facut aici, in manastire, cu care se taie iarba si se afaneaza pamantul“, mai spune egumenul.   

In toamna, dupa 15 septembrie, incepe culesul, mai intai al strugurilor albi, apoi al celor rosii. In apropierea zidului manastirii se amenajeaza un loc unde strugurii sunt zdrobiti si tescuiti. Dupa care, licoarea parfumata ajunge in butoaiele de stejar amplasate intr-o incapere de sub cladirea salii gotice din curtea lacasului. 

Tot sub acest edificiu sunt si vestitele crame ale manastirii. O data deschise portile, din burta lor razbate spre lumina un aer racoros. „Aici este o temperatura constanta, naturala, de 12-14 grade“, explica Arsenie Hanganu.  Pentru a ajunge la butoaiele in care se tine vinul se coboara vreo cinci metri. 

De-a lungul peretilor din piatra odihnesc zeci de butoaie de diferite dimensiuni. Cel mai mare are in jur de 5.000 de litri, ferecat cu zece cercuri de fier. Pentru curatarea lui, parintele spune ca se apeleaza de regula la ajutorul unui baietel care sa poata patrunde in el printr-un orificiu de doar cateva palme. 

Intr-una dintre sali, calugarii au amenjat o „Masa a tacerii“, acoperita cu o catifea rosie. Aici, vizitatorii manastirii isi pot trage o clipa sufletul si degusta in acelasi timp vinurile. „La inceputul culesului si atunci cand se trage vinul se fac rugaciuni de multumire lui Dumnezeu, iar in cursul anului ne rugam sa fim feriti de calamitati“, mai spune egumenul Arsenie Hanganu. 

Zidurile incarcate de istorie ale manastirii adapostesc si un muzeu aparte cu obiecte bisericesti, carti, icoane, vase si vesminte preotesti. Acestea sunt expuse in cinci dintre salile casei domnesti. Una dintre cele mai importante piese din muzeu este o Evanghelie in limba greaca, imbracata in argint, tiparita la Venetia, in 1737. Vizitatorii mai pot vedea si un vesmant diaconesc, datat in 1669. Pe fondul de catifea rosie sunt brodati cu fir de aur si argint ingeri, Maica Domnului si motive florale. Intrarea in muzeu este strajuita de un tablou foarte vechi, ce infatiseaza un calugar. Imaginea acestuia este foarte greu de distins cu ochiul liber, tabloul fiind foarte intunecat. In schimb, se poate vedea clar cu ajutorul apartului de fotografiat cu blit. Picturile din biserica manastirii sunt, de asemenea, de o frumusete aparte, executate in fresca in 1672. In pridvorul bisericii, credinciosii pot vedea cateva scene din Vechiul Testament, iar in pronaos este zugravit tabloul votiv cu intreaga familie a lui Gheorghe Duca. Tot in pronaos sunt infatisate mai multe scene de martiraje, iar in naos scene cu pilde ale Mantuitorului.  

Vinul manastiresc se pare ca a castigat teren in fata celorlate licori tocmai pentru ca sunt insotite de povesti. „L-as numi efectul Placebo, dar la un vin, daca nu ai o poveste isi pierde mult din farmec si gust. La un vin trebuie neaparat servita si povestea, iar calugarii au stiut sa o spuna si astfel sa-si faca vinul special. Acest lucru este foarte important este facut de marele crame din lume“, a precizat Felicia Ghimpu, specialist in turismul oenologic. 

Potrivit acesteia, mai nou, in cazul vinurilor albe, este la moda prospetimea si, din acest motiv, butoaiele din stejar sunt inlocuite treptat de producatorii de vinuri cu vase din inox. Un alt produs manastiresc, care starneste interesul mirenilor este tuica cu schinduc, o radacina cu proprietati terapeutice, culeasa din zona montana. Bautura nu este insa, deocamdata, disponibila publicului larg, fiind folosita in manastiri doar pentru protocol. In schimb, vizitatorii pot lua ca amintire o sticla cu vin.