O formă de diabet asociată malnutriției, despre care medicii și cercetătorii dezbat de aproape 70 de ani, a primit recunoaștere oficială din partea Federației Internaționale de Diabet (IDF). Denumită diabet de tip 5, această afecțiune ar putea afecta până la 25 de milioane de persoane la nivel mondial, în special în țările cu venituri mici și medii, unde subnutriția și accesul limitat la servicii medicale rămân probleme majore.
Decizia reprezintă un pas important pentru cercetarea medicală și ar putea schimba modul în care sunt identificați și tratați pacienții. Până acum, lipsa unei clasificări clare a făcut ca această formă de diabet să fie confundată cu alte tipuri ale bolii, ceea ce a complicat stabilirea diagnosticului și alegerea tratamentelor potrivite.
Potrivit publicației ScienceAlert, Federația Internațională de Diabet solicită și altor instituții sanitare, inclusiv Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), să recunoască oficial această afecțiune.
Ce este diabetul de tip 5 și cum apare
Cunoscut anterior drept diabet zaharat asociat malnutriției, diabetul de tip 5 este legat de perioade prelungite de insuficiență nutrițională, care pot afecta dezvoltarea și funcționarea pancreasului.
Cercetările realizate până în prezent, atât pe oameni, cât și pe animale, sugerează că lipsa cronică a nutrienților poate perturba capacitatea pancreasului de a produce insulină. Acest hormon are un rol esențial în menținerea glicemiei în limite normale.
Afecțiunea pare să aibă mecanisme diferite de cele întâlnite în cazul diabetului de tip 1 și al celui de tip 2. Într-un studiu clinic de mici dimensiuni, desfășurat în sudul Indiei, cercetătorii au observat că pacienții prezentau un deficit de insulină, însă acesta nu era la fel de pronunțat ca în diabetul de tip 1.
În același timp, pacienții nu prezentau același tipar de rezistență la insulină întâlnit frecvent în diabetul de tip 2.
Cercetările coordonate de Meredith Hawkins, medic endocrinolog la Institutul Global de Diabet din cadrul Colegiului de Medicină Albert Einstein, au contribuit la identificarea acestor particularități metabolice. Diferențele sunt importante deoarece înțelegerea mecanismelor bolii poate ajuta la dezvoltarea unor tratamente adaptate nevoilor pacienților.
O afecțiune cunoscută de decenii, dar controversată
Diabetul asociat malnutriției a fost descris pentru prima dată în 1955, în Jamaica. Cu toate acestea, existența sa ca formă distinctă de diabet a rămas mult timp subiect de dispută în comunitatea medicală.
În anii 1980, Organizația Mondială a Sănătății a inclus această categorie în clasificarea bolii. În 1999, însă, OMS a renunțat la această clasificare, motivând că dovezile științifice disponibile nu erau suficiente.
De atunci, specialiștii au continuat să analizeze dacă diabetul asociat malnutriției reprezintă o categorie distinctă și ce criterii ar trebui folosite pentru diagnosticarea sa. Incertitudinile au îngreunat estimarea numărului real de persoane afectate și stabilirea unor recomandări terapeutice unitare.
Recunoașterea de către Federația Internațională de Diabet marchează o nouă etapă în acest demers, însă nu înseamnă că toate întrebările științifice privind boala au fost rezolvate.
Ce se schimbă după recunoașterea diabetului de tip 5
În 2025, IDF a făcut un pas important prin recunoașterea diabetului de tip 5 și constituirea unui grup de lucru coordonat de Meredith Hawkins. Printre obiectivele acestuia se numără definirea unor criterii clare de diagnostic, elaborarea unor ghiduri de tratament și înființarea unui registru internațional pentru cercetare.
Un alt obiectiv este pregătirea personalului medical pentru identificarea și gestionarea acestei forme de diabet.
O clasificare mai clară ar putea ajuta medicii să distingă afecțiunea de celelalte tipuri ale bolii și să evite administrarea unor tratamente care nu corespund mecanismelor sale. De asemenea, recunoașterea oficială ar putea facilita finanțarea studiilor și dezvoltarea unor terapii adaptate.
Specialiștii cer în continuare dovezi suplimentare
Deși recunoașterea diabetului de tip 5 reprezintă un moment important, există în continuare rezerve în comunitatea științifică. Printre problemele care necesită clarificări se numără diversitatea cazurilor asociate malnutriției și stabilirea unor criterii de diagnostic suficient de precise.
Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine mecanismele bolii, amploarea fenomenului și cele mai eficiente modalități de tratament.
Pentru milioane de oameni care trăiesc în regiuni afectate de malnutriție, progresele în acest domeniu ar putea deschide calea către diagnosticare mai corectă și îngrijire medicală adaptată.