Oamenii de stiință au rămas surprinși după examinarea a peste 300 de câini din jurul centralei Cernobîl. Ce au descoperit aceștia

Explozia reactorului de la Cernobîl din 1986 a făcut ca o zonă mare din jurul centralei să fie nelocuibilă pentru oameni din cauza radiațiilor nucleare persistente. Cu toate acestea, animalele, cum ar fi câinii sălbatici, au continuat să existe în zonă, iar noile cercetări arată că unele animale de la Cernobîl ar putea evolua mai repede decât altele, informează bgr.com.

Noul studiu publicat în revista Science Advances la începutul acestei luni prezintă o examinare a peste 300 de câini sălbatici care trăiesc în zona de excludere de la Cernobîl (ZEC). În comparație cu câinii care trăiesc la doar 16 km de ZEC, câinii de la Cernobîl prezintă diferențe cheie care sugerează că ar putea evolua.

Stirile PROTV

Alexandr Dughin a dezvăluit ce își dorește „cu adevărat” Vladimir Putin de la Ucraina. Există o singură opțiune pentru Kiev

RomaniaTV

BREAKING NEWS. Verdictul oficial se află în câteva ore

Cercetarea nu a precizat care sunt aceste diferențe. Cu toate acestea, lucrarea explică faptul că au descoperit cel puțin zece diferențe semnificative în genetica câinilor care trăiesc mai aproape de instalația de la Cernobîl.

Radiații sau alți factori externi

Deși este posibil ca aceste schimbări drastice să fi fost cauzate de radiațiile din zonă și de faptul că genetica câinilor de la Cernobîl a evoluat mai rapid decât a celor din afara zonelor cu radiații mai mari, este totuși posibil ca și alți factori să fie în joc.

În prezent, cercetătorii nu pot stabili dacă radiațiile sunt cauza schimbărilor genetice observate la câinii de la Cernobîl sau dacă toate celelalte animale de la Cernobîl au suferit schimbări evolutive similare din cauza proximității lor față de radiații, de asemenea.

Sunt necesare cercetări mai ample pentru a determina în mod corespunzător dacă diferențele genetice pe care cercetătorii le-au observat la câinii de la Cernobîl sunt cauzate de radiații sau de alți factori. Descoperirea a ceea ce este responsabil pentru aceste schimbări ne va oferi o idee mai bună despre ce ne putem aștepta de la expunerea prelungită la radiații la animale.

Cel mai interesant lucru în acest caz este că o zonă care ar trebui – după toate drepturile – să fie considerată un teren viran a continuat să se dezvolte, în ciuda păturii grele de radiații care încă o acoperă la 40 de ani de la teribila catastrofă care a lăsat zona din jurul Cernobîlului în descompunere. Cernobîl nu este primul loc în care natura a preluat controlul după un dezastru. Dezastrul nuclear de la Fukushima a lăsat, de asemenea, natura în libertate după ce a avut loc în 2011.