Ofensiva alianței defensive

NATO s-a pronunțat. La capătul celui mai important summit din istoria sa recentă. Pentru prima dată, în mod explicit, organizația se comportă ofensiv. Federației Ruse îi este administrată de la Washington cea mai mare și cea mai periculoasă provocare de la căderea Zidului Berlinului până în prezent. Pacea și războiul se joacă de acum la alba-neagra.
În editorialul de ieri, în care am insistat de două ori că mă bazez exclusiv pe raționamente de logică formală, mi-am exprimat convingerea, pe care o susțin și azi, că în raport cu Federația Rusă resursele umane și militare, în special cele tehnologice de care dispun aliații NATO sunt copleșitoare în raport cu resursele pe care Federația Rusă le poate arunca în luptă, în cazul unui război deschis cu cea mai puternică organizație militară a lumii. Am semnalat de asemenea că în ciuda unor neînțelegeri, în definitiv inerente, între partenerii NATO, unitatea și coeziunea acestei organizații nu se poate compara și ca urmare nici nu se poate măsura cu sistemul de alianțe extrem de îndoielnice pe care le-a construit Rusia în domeniul militar. Concret, nici China, nici Iranul nu sunt dispuse să se angajeze într-un război mondial împotriva NATO, iar Coreea de Nord, dacă o va face, vine cu un aport prea puțin semnificativ. Am mizat pe faptul că uriașul decalaj dintre NATO și Federația Rusă îl va determina mai devreme sau mai târziu pe Vladimir Putin să cedeze atunci când va constata că realmente resursele Federației Ruse se epuizează în acest război de uzură cu Ucraina, război în care Ucraina este din ce în ce mai mult susținută de o coaliție NATO și non-NATO, care numără aproape 50 de state. Dar într-un mod cu totul și cu totul neașteptat pentru mine, la Washington liderii NATO au schimbat foaia.

Declarația NATO reprezintă un document cu adevărat istoric, care poate produce efecte devastatoare asupra lumii în care trăim. Într-un consens cvasi-deplin, statele NATO au lansat o provocare fără precedent la adresa Federației Ruse. Forțând literalmente o reacție din partea lui Vladimir Putin, reacție care ar putea declanșa cel de-al Treilea Război Mondial. Care va fi și ultimul din istoria omenirii. Declarația de la Washington pune Kremlinul cu spatele la zid. Și-l forțează pe Vladimir Putin fie să cedeze, fie să reacționeze violent. Ori o asemenea reacție nu poate fi decât utilizarea arsenalului atomic împotriva statelor NATO. Tocmai de aceea, în declarație se precizează că organizația este oricând gata, întrucât se așteaptă la un atac militar, să invoce faimosul articol 5 din Tratat.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Cine sunt copiii lui Mircea Diaconu. Niciunul nu i-a călcat pe urme în actorie

În ce constă provocarea? Nu este deloc surprinzător, pe mine în orice caz nu m-a surprins și observ că nici alți analiști nu s-au lăsat surprinși de asigurările pe care aliații NATO și le-au făcut reciproc și le-au făcut și la adresa Ucrainei, cum că statul supus agresiunii va fi susținut în viitor cu și mai multă energie, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere material. Sunt angajamente extrem de puternice, dar care erau de așteptat, cum că Ucraina va fi dotată cu sisteme de rachete de ultimă generație, cu ajutorul cărora își poate apăra utilitățile și spațiul aerian și poate lovi în adâncimea teritoriului Federației Ruse facilitățile militare ale acesteia. Nu sunt surprinzătoare nici deciziile NATO privind dislocarea unor trupe și echipamente suplimentare în România, în Polonia și în Germania. Deși uriașe, nu sunt o surpriză nici sumele de zeci și zeci de miliarde care urmează să fie alocate de către statele NATO desfășurării cu succes de către Ucraina a acestui război de uzură și eventual declanșării unei contraofensive.

Adevărata provocare este însă alta. Statele NATO s-au angajat ferm ca Ucraina să fie cât mai repede integrată în această organizație militară, devenind astfel membru cu drepturi depline. Ar fi fost singura carte relevantă pe care statele NATO puteau să o joace cu Rusia în eventualitatea în care ar fi fost declanșate, nu pe sub masă ci în mod transparent, negocieri de pace. Statele NATO ar fi putut să garanteze în schimbul păcii neutralitatea Ucrainei. Odată pusă pe masă, această carte însă nu mai poate fi jucată. Dimpotrivă. Decizia fermă de a aduce cât mai repede Ucraina în NATO, deci de a lipi granițele NATO de Federația Rusă, îl împiedică pe Vladimir Putin să negocieze o formulă prin care ar putea fi pus capăt acestui război. NATO aproape de porțile Moscovei la doar câteva sute de kilometri de capitala Federației Ruse este o realitate care până ieri era de neconceput. Cu atât mai mult cu cât nu se specifică nimic – și asta tot în mod intenționat – referitor la momentul în care Ucraina ar putea fi primită în NATO. Se va întâmpla chiar pe parcursul acestui război de uzură? Dacă da, atunci declarația NATO trebuie citită în următoarea cheie: Ucraina devine membru și, ca atare, într-adevăr ar putea fi invocat faimosul articol 5, întrucât un stat membru este supus unei agresiuni. Consecința este că, în această eventualitate, NATO este gata fie să declare război Federației Ruse, fie să constate că se află în stare de război. Și să riposteze ca atare. Cu tot armamentul din dotare. Și cu efectivele sale disponibile în acest moment, respectiv cu cei circa 500.000 de militari.

Putin poate aștepta pur și simplu să se producă un asemenea eveniment, pregătindu-se pentru un răspuns rapid și adecvat, care nu poate fi decât nuclear, la început tactic și apoi strategic, sau, adoptând psihologia unui animal prins la înghesuială și amenințat, să nu mai aștepte și să utilizeze primul întregul arsenal de care dispune, lovind în forță mai întâi în flancul estic al NATO, iar apoi luând drept obiectiv simultan cele mai importante capitale ale statelor membre.

Abia acum ne aflăm cu adevărat în pragul apocalipsei. Pentru care liderii noștri și-au dat acordul și au semnat.