Păpușile Muppets, Alexandru Muraru și Crin Antonescu, s-au întâlnit la Iași cu penalul Costel Alexe, președintele CJ Iași

Alexandru Muraru = Rareș Bogdan dela Iași

Când Antonescu o să plătească 1 leu taxe dintr-o afacere făcută de el atunci să vină să țină prelegeri oamenilor de afaceri…până atunci gargară ieftină…cât despre tablagiu și muraru, doi agarici care speră să iasă Antonescu președinte…slabe speranțe…joacă la cacialma…

Bolojane, scapă-ne de penalii tablagiu’ și chiricu’…lasă justiția să-și facă treaba să-i bage la pușcărie…

Dragi romani!

Asist, ca multi altii, la un potop de invective, de rautati, cuvinte grele, multe, multe fara acoperire. Si ma intreb daca se justifica astfel de atitudini, sau ce le justifica. Intre doua persoane intr-un conflict ai putea spune „hai, treaca-mearga!”, desi nici acolo buna cuviinta ne indeamna, ne spune ca nu e ingaduit. Dar cand, in spatiul public se produc asemenea vorbe si atitudini, ramai cu o maaare dezamagire. Si cine intra in aceasta ecuatie? Ai putea spune ca sunt cei mai radicali sustinatori electorali, personali, polarizati pe un anume candidat. Atitudinea aceasta cu stridente de tot felul este „permisa”, mai bine zis, se aseaza pe starea cuminte a unei majoritati sociale care nu reactioneaza tocmai din cumintenia ei nativa. Si firea neparticipativa a majoritatii sociale in asemenea confruntari se intemeiaza pe argumentul solid in orice democratie, anume ca lucrurile vor ramane netulburate, ca ele se schimba numai prin transarea prin votul majoritatii, cu participarea fiecarui ins al ei. Sa ramanem, asadar, cu totii cuminti, asa, ca majoritatea societatii, si vor iesi la capat cu mintea si cu sufletul, impacati si buni in toate. Nu vorbele grele rezolva lucrurile. Dimpotriva. Eu cred in bunatatea omeneasca. Haideti s-o facem sa produca roade. A spune rautati, cu inversunare, e o arogare gratuita de calitati, intr-o forma duplicitara, tendentioasa si, de ce nu?, jignitoare la adresa altora, ca trebuie ca acelora sa li se bage cu pâlnia adevarul, ca ei, saracii, nu il pricep, percep.
Sa lasam nationalismul sa ne defineasca de unde venim si incotro mergem, fara sa facem din el steag de lupta. Steagul de lupta al nostru trebuie sa fie: bunatatea, credinta, iubirea de semen,smerenia, empatia pentru toti si toate, dreptul oricui la o opinie, purtarea nezgomotoasa, si-apoi cate altele la fel de importante. Si toate purtate de fiecare in cutele adanci ale sufletului, ale firii, de acolo de unde, filtrat, toate dau fibra adevarata a Omului Bun. Fara fasoane, fara ostentatie, fara afisare, fara bravada inutila gaunoasa. Adica, pana la urma, fara aceste comportamente reprobabile. Societatea trebuie sa devina mai buna printr-un proces luung de insanatosire. Si asta nu o face un om, ca nu poate. Sa ne gandim numai ca din Antichitate omenirea a dorit o lume mai buna. Si toata istoria omenirii a avut aceasta dorinta. Si au fost si programe utopice. Nu noi si nu la noi se inventeaza roata. Din Ecleziast citire: „ceea ce este a mai fost, ceea ce s-a petrecut se va mai petrece si nimic nu-i nou sub soare”. Haideti sa vedem fara radicalisme, ci in toata frumusetea ei. Orice cugetare insetata pentru decizii radicale nu vine de la Dumnezeu si nici din fibra Neamului Romanesc. Haideti sa fim buni si drepti. Putem sau doar atata putem?