Parintele Cleopa obisnuia sa-i primeasca la Manastirea Sihastria din Neamt pe toti care il cautau pentru a afla o vorba de duh, renumele sau ducandu-se repede in Moldova, apoi in toata tara. Din aceste intalniri cu duhovnicul au ramas imprimate in format audio sau video invataminte, dar si interpretari ale Bibilei.
In "Convorbiri duhovnicesti" (1984 si 1988), una din lucrarile de capatai ale parintelui Cleopa, sunt analizate plansul si lacrimile oamenilor, din perspectiva religioasa.
Astfel, "Sfantul Ioan Scararul spune ca plansul este al doilea botez; este mai mare decat botezul, deoarece botezul dintai ne curata de pacatele de mai inainte, iar botezul lacrimilor ne curateste de pacatele facute si dupa botez", spunea fostul staret de la Sihastria.
Cat despre lacrimi, parintele Cleopa spune ca acestea sunt de opt feluri, asa cum au fost ele definite de Sfintii Parinti. "Primele patru feluri de lacrimi sunt mantuitoare; cele firesti sunt nici bune, nici rele; iar ultimele trei feluri de lacrimi sunt nefolositoare si aducatoare de osanda", mai spunea duhovnicul.
1. Lacrimile bune sunt cele din dragoste pentru Dumnezeu. "Acestea ingrasa pe om, dau bucurii mari sufletului – ori de mananca, ori de nu mananca -, daca plange, el este satul. Aceste lacrimi tin si de foame, si de sete, si omul nu are suparare pe nimeni".
2. Parintele Cleopa identifica si o a doua categorie de lacrimi bune, respectiv cele care vin din frica lui Dumnezeu. "Lacrimile care se nasc din frica lui Dumnezeu nu ingrasa, ci usuca pe om.
Deci lacrimile cele mai bune sunt lacrimile care vin din dragostea de Dumnezeu. Omul plange si tot slabeste pentru ca lacrimile de acest fel se nasc din frica.
El se teme de muncile iadului, se teme de Dumnezeu si din aceasta cauza plange mereu, si se usuca trupul lui chiar daca ar manca sau n-ar manca, de ar dormi sau de n-ar dormi. Aceste lacrimi au putere sa usuce firea omeneasca, din cauza scarbei pentru pacat, cum se usuca lemnul la foc."
3. Lacrimile care se nasc din frica mortii si din frica judecatii sunt a treia categorie de lacrimi bune, dupa cum spune parintele Cleopa.
"Cugetand omul cum va fi la moarte, cum are sa se chinuiasca, cat de greu are sa se desparta de trup, cat de greu va fi in ziua judecatii, cand va sta in fata a milioane de ingeri sa primeasca raspunsul hotararii, unde sa mearga, la bine ori la rau si, Doamne fereste, sa primeasca osanda vesnica."
4. "Lacrimi de mila si dragoste pentru aproapele, pentru cei bolnavi din spitale, pentru saraci, vaduve, copii orfani, pentru cei flamanzi, goi si straini, pentru toti oamenii din suferinta. Aceste lacrimi sunt sfinte si mantuitoare asemenea celor dintai", si constituie a patra categorie de lacrimi, ultima care incheie lacrimile bune.
5. O categorie neutra de lacrimi sunt cele firesti. Nu-s nici bune, nici rele, spune Cleopa. "Vezi ca mama plange dupa copil, copilul plange dupa mama, tata plange dupa baieti; sau plange unul dupa prietenul lui, ori plange sotia dupa sot. Lacrimi firesti sunt si cele din boala, din suferinta si din tristete."
6. Lacrimile satanicesti. La categoria lacrimi rele sunt incluse cele care se nasc din slava desarta. "Unul are darul umilintei, dar plange pentru ca-i place sa-l vada altul. Mai bine n-ar mai plange, ca satana i-a furat aceste lacrimi. Daca omul plange cu scop sa-l vada cineva sau ii place sa stie cineva ca-i plangaret, aceste lacrimi sunt din slava desarta si sunt rele si chiar pagubitoare."
7. O a doua categorie de lacrimi rele sunt cele venite din manie. "Ai vazut om care, cand nu se poate razbuna pe altul, plange de ciuda. Atata ii este de necaz, ca nu poate sa se razbune pe celalalt, si plange de amaraciune. Acestea sunt si mai rele ca cele din slava desarta.
Acestea sunt lacrimi ucigase si rele, pentru ca el plange si inima-i stoarsa de satana, incat izvoraste lacrimi de ura. Acestea sunt lacrimi foarte grele, foarte pacatoase, satanicesti."'
Tot aici sunt incluse lacrimile din dezmierdare, care izvorasc din pofta, din betie, din aducere aminte a celor rele etc. "A avut prietenie cu o femeie sau cu altcineva si, cand isi aduce aminte de dansa, plange. Acestea sunt aduse de dracul desfranarii."
8. Al optulea fel sunt lacrimi care se nasc din pagube, din saracie, din durerea ranilor, pentru tot felul de boli. "A pierdut omul bani sau casa; i-a luat pamantul si plange dupa avere. Aceste lacrimi sunt tot de la vrajmasul, pentru ca omul crede ca Dumnezeu nu are sa aiba grija de el."
"Deci, iata de cate feluri sunt lacrimile si nu toate sunt bune. Numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de muncile iadului il curata, il lumineaza, il apropie de Dumnezeu. Celelalte sunt sau firesti, sau lacrimi rele si osanditoare", concluzioneaza parintele Cleopa.