Partidul S.O.S România, răspuns în oglindă la erorile unui vice-ambasador 

Data de 27 ianuarie a fost declarată Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului și e comemorată în fiecare an, evenimentul fiind organizat de Federația Comunităților Evreiești din România în parteneriat cu Guvernul României și Parlamentul României, așa cum a fost și anul acesta, la Templul Coral din București. „Astăzi și întotdeauna onorăm memoria milioanelor de oameni uciși în Holocaust – se menționează pe site-ul Ambasadei Israelului la București. Datoria fiecăruia dintre noi este de a nu uita. Obligația noastră, a tuturor, este de a ne aminti. Fie memoria lor binecuvântată!”. Cu ocazia evenimentului, la care au participat reprezentanți ai autorităților politice românești, vice-ambasadorul statului Israel, dl. Erez Golan, a susținut următoarea alocuțiune:

„România nu trebuie învățată că antisemitismul ucide. România a trăit-o. Din cei 800.000 de evrei au trăit cândva aici, aproape jumătate au pierit. Asta nu s-a petrecut într-un singur eveniment, ci într-o serie de orori: de la pogromurile și masacrele din București, Dorohoi și Iași, până la deportările brutale în Transnistria, care au dus la moartea a sute de mii de evrei prin execuții, foamete și boli. Multe dintre aceste atrocități nu au fost impuse de Berlin, ci executate de Regimul Antonescu, condus de antisemitismul local.

Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului 2026 trebuie să fie un moment de reflecție, nu doar pentru fantomele trecutului, ci și pentru prezentul pe care îl conturăm. Israelul va fi mereu alături de comunitățile evreiești din România și din întreaga lume. Cât despre prima linie a memoriei – trebuie apărată local, politic și cu un curaj neclintit.

Pentru că «Never Again» nu este doar un slogan. Este o responsabilitate zilnică. Un apel la acțiune”.

În perspectiva intereselor istorice, politice, economice și de orice altă natură, ale FCER și ale statului Israel, sensul discursului este de înțeles până la un punct. În perspectiva legitimității și intereselor românești, istorice, politice, economice și de orice altă natură (în primul rând acela de stăpâni primordiali ai pământului numit România), discursul d-lui Erez Golan este inacceptabil. El trebuie corectat și amendat, întrucât conține informații mincinoase sau eronate. De aceea, ca răspuns la mesajul domniei sale, am ales forma unei replici simetrice, în care, ca și în alocuțiunea d-lui vice-ambasador, „prima linie a memoriei trebuie apărată local, politic și cu un curaj neclintit”. Doar că e vorba de prima linie a memoriei noastre, a românilor. Și, da, «Never Again» nu este doar un slogan, o formulă memorială asociată exclusiv Holocaustului, ci un imperativ etic universal, care vizează toate crimele împotriva umanității, deci și cele împotriva românilor. Nu știm exact la ce se referă dl. Erez Golan când spune că „Never Again” e un apel la acțiune! Putem spune însă că în primul rând pentru noi ar trebui să fie un apel la acțiune, dacă vrem ca acele crime împotriva românilor să nu se mai întâmple…

Iată răspunsul nostru:

„România nu trebuie învățată că antiromânismul ucide. România știe, pentru că l-a trăit. Din cei peste 2.000.000 de români închiși în închisorile comuniste, deportați și supuși altor forme de represiune, aproximativ 120.000 au pierit. Asta nu s-a petrecut într-un singur eveniment, ci într-o serie de orori: torturi, muncă silnică, atentate, deportări. Multe dintre aceste atrocități nu au fost impuse de Moscova, ci executate de regimul de la București, condus de bolșevici alogeni.

Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului trebuie privită în oglindă cu Ziua de 14 mai 1948, Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste (când, într-o singură noapte, au fost arestați 14.000 de români) și trebuie să fie un moment de reflecție, nu doar pentru fantomele trecutului, ci și pentru prezentul pe care îl conturăm. Aparatul comunist de partid și de stat, condus formal de etnici români, dar în fapt de alogeni bolșevici veniți pe tancurile sovietice în 1944 (vezi Ana Pauker, alias Hanna Robinsohn, Alexandru Nicolschi alias Boris Grünberg, Teohari Georgescu, alias Samuel Burăh Tescovici, Iosif Chișinevschi etc.), a ordonat arestarea a peste 14.000 de români. Urmare anchetelor inumane ale polițiștilor și jandarmilor, prin bătăi cumplite și schingiuiri, au fost smulse denunțuri care au generat valuri de alte zeci de mii de arestări, până în anul 1959. În două cicluri de «reeducare» în temnițele comuniste (1949–1952 și 1962–1964), aproape un milion de ani de închisoare executați și zeci de mii de dosare de urmărire informativă, continuate și după 1989”.