În bătălia aflată abia la început pentru șefia PNL, unul dintre competitori, respectiv Ludovic Orban, a încălcat grav regula jocului. A anunțat de capul lui, fără a avea nicio asigurare în acest sens, din nicio direcție cât de cât relevantă, că dacă va câștiga șefia PNL, atunci în mod cert va candida și pentru Președinția României. Ei bine, și-a pus singur ștreangul de gât. Probabil că, din acest motiv, nu va câștiga președinția PNL. Iar dacă va reuși să-și adjudece totuși victoria, va fi – și de astă dată e cert – executat în piața publică. Și scos definitiv din joc. Voi explica de ce.
Părți relevante ale serviciilor secrete, care, împreună cu o o serie întreagă de rezerviști, alcătuiesc ceea ce eu numesc statul subteran, se implică major o dată la câțiva ani în competiția politică. O fac și la nivel local, dar și la nivel central. La nivel central nu a existat practic vreo alegere prezidențială în care aceste părți relevante ale serviciilor secrete să nu aibă un cuvânt greu de spus. Și de fiecare dată decisiv, atunci când nu au acționat de capul lor, ci în conivență cu factorul extern, devenit unul dintre juctorii cei mai relevanți din România. Statul subteran va interveni și de această dată. Nu am nici cea mai mică îndoială.
Acest stat subteran a acționat atunci când, în mod straniu, Traian Băsescu a câștigat, se spune prin hoție, prima competiție prezidențială, în defavoarea lui Adrian Năstase. Să ne înțelegem bine. Băsescu era din multe puncte de vedere mai convenabil. Era mai ușor de șantajat atât de către factorul intern, cât și de către factorul extern. Era mai dispus decât Adrian Năstase să facă jocul acestora. Același Băsescu, din același motiv și în același fel, a câștigat și competiția împotriva lui Mircea Geoană. Deși și Geoană era un om din sistem, el părea a fi mai puțin previzibil decât Traian Băsescu în ceea ce privește respectarea unor înțelegeri oculte. După care Băsescu a fost puternic susținut de către servicii și atunci când, pierzând, a câștigat totuși formal referendumul organizat pentru demiterea sa. Și Klaus Iohannis a fost o carte jucată de către statul subteran. Chiar și dubla ejectare a lui Crin Antonescu, mai întâi de către Victor Ponta și apoi de către Klaus Iohannis, a fost opera statului subteran, cu terminațiile sale interne și externe. După care Iohannis, mai previzibil și mai ușor de șantajat probabil decât Victor Ponta, mai maleabil astfel, a fost ajutat în mod aparent miraculos să câștige alegerile în care a intrat cu un handicap de aproape 20%. Și Iohannis a mai fost ajutat de două ori în două momente cheie. O dată cu ocazia referendumului inițiat de el vizând legislația din Justiție, și asta pentru că statul subteran se simte mai bine în interiorul unui sistem coercitiv, și a doua oară când același stat subteran i-a plasat sub formă de competitor un iepuraș, în persoana doamnei Viorica Dăncilă. De aici începe însă un nou joc. Dar după aceleași reguli.
Este limpede, domnul Klaus Iohannis iese mai mult sau mai puțin mototolit, dar la sorocul de zece ani, de pe scena Cotroceniului. Statul subteran va juca în favoarea unui competitor care ar urma să dețină cea mai importantă funcție în stat. Va fi acesta Ludovic Orban?
Aparent, Ludovic Orban, anunțând că se va înscrie în cursa prezidențială, dacă va câștiga alegerile pentru șefia PNL, lasă impresia că are girul statului subteran. Dar are cu adevărat undă verde? Este cu totul și cu totul exclus. Statul subteran are în vedere pe altcineva. Și, din această perspectivă, va lucra până la punct în bună înțelegere cu Klaus Iohannis. Care este acel punct? Nici Klaus Iohanis nu-l vede cu ochi buni într-o asemenea funcție pe Ludovic Orban. Ca să fiu mai concret, el nu-l agreează pe Orban nici măcar în poziția acestuia de președinte PNL, pe care și-a menținut-o cu mare greutate și prin sacrificarea statutului de premier. Deci, până la un punct, atât Klaus Iohannis, cât și statul subteran vor acționa în bună înțelegere pentru scoaterea din joc a lui Ludovic Orban. Și când spun scoaterea din joc, mă gândesc în primul rând la candidatura sa la prezidențiale și abia în al doilea rând la câștigarea alegerilor din interiorul PNL.
Cum va acțona statul subteran nu este greu de presupus. Scenariul este de acum cunoscut și, până în prezent, s-a dovedit a fi implacabil. Nu intru în detalii. Mă rezum să afirm că va fi un scenariu penal.
Încercând să forțeze lucrurile, Ludovic Orban a riscat tot. Pentru a nu câștiga în final nimic. Și-a tăiat singur craca de sub picioare. Și-a pus cu mâna lui funia de gât.