Perle de cultură. Iată care este modul de obținere și cum le deosebești de cele naturale

Frumoasele perle de cultură sunt bijuterii autentice care se formează în interiorul moluștelor, printr-un proces controlat de specialiști în domeniu. Cultura lor se găsește în special în fermele din Asia și zona Pacificului, iar ăn interiorul lor se introduce un nucleu pentru a stimula producerea sidefului. Acestea se deosebesc de perlele naturale prin modul în care începe procesul de formare, fiind și mai accesibile și ușor de găsit pe piață.

Perlele sunt considerate singurele pietre prețioase create de o ființă vie, fără să fie nevoie de tăiere sau șlefuire pentru a deveni bijuterii. De-a lungul istoriei, au fost asociate cu rafinamentul și puritatea, iar colierele cu perle au rămas în tendințe zeci de ani. Cererea ridicată a dus însă la dezvoltarea producției controlate și, totodată, la apariția variantelor false.

Obținerea de perle naturale și de cultură

Perlele naturale apar în mod spontan în interiorul unei stridii sau al unei scoici, atunci când un corp străin, precum un grăunte de nisip sau un fragment microscopic, pătrunde în interior. Pentru a se proteja, molusca secretă straturi succesive de nacră, o substanță sidefată care învelește particula iritantă. În câțiva ani, aceste straturi se transformă în perle. Procesul are loc complet natural, fără intervenția omului, iar tocmai această raritate face ca perlele să fie extrem de valoroase și dificil de găsit.

02:00, 10 Feb 2026

Au început înscrierile pentru bursele și rezidențele de cercetare oferite de Muzeul Național al Literaturii Române Iași. Proiectul, aflat la a zecea ediție, urmărește viața culturală ieșeană

Pelele de cultură se formează prin același mecanism biologic, însă începutul procesului este controlat. Specialiștii introduc un nucleu în interiorul moluștei printr-o incizie finală, iar aceasta reacționează natural, depunând straturi de nacră în jurul nucleului. Rezultatul este o perlă autentică, deoarece este creată tot de moluscă, nu într-un laborator. Diferența constă în faptul că intervenția umană face procesul previzibil și permite obținerea unui număr mare de perle.

În mediul natural, o scoică produce, de regulă, o singură perlă. În fermele specializate, o moluscă poate produce mai multe, iar în cazul midiilor de apă dulce, chiar zeci de perle simultan. Această producție controlată explică de ce perlele de cultură sunt mai accesibile decât cele naturale, fără a fi însă false.

Cum recunoști perlele autentice și ce criterii stabilesc valoarea lor pe piață

Odată cu popularitatea perlelor, au apărut și imitațiile, realizate din plastic, sticlă sau alte materiale sintetice. Acestea pot arăta asemănător la prima vedere, însă există diferențe clare. Perlele autentice nu sunt niciodată perfect identice între ele. Ele prezintă mici imperfecțiuni naturale și variații subtile de formă sau culoare.

Perlele false au, de obicei, o culoare uniformă și un aspect superficial. Sunt mai ușoare și foarte netede la atingere, în timp ce perlele reale au o textură ușor poroasă. Greutatea este, de asemenea, un indiciu important, deoarece perlele autentice sunt mai dense.

Valoarea unei perle este determinată de mai mulți factori. Dimensiunea joacă un rol esențial, deoarece perlele mai mari necesită mai mult timp pentru a se forma. Forma este la fel de importantă, iar exemplarele perfect rotunde sunt cele mai căutate. Culoarea poate influența raritatea și implicit prețul, mai ales în cazul nuanțelor rare precum auriu intens sau tonuri închise specifice perlelor de Tahiti. Luciul este unul dintre cele mai importante criterii, deoarece indică grosimea și calitatea stratului de nacră. Suprafața trebuie să fie cât mai curată, fără defecte vizibile, pentru ca perla să fie considerată de calitate superioară.

Perlele naturale rămân cele mai scumpe, însă diferențele vizuale față de perlele de cultură sunt greu de observat pentru un cumpărător obișnuit.

Prin urmare, obținerea de perle de cultură este asemănătoare cu cea a bijuteriilor obținute natural, singura diferență fiind intervenția omului în procesul de realizare.