Platoul Mării Negre – o afacere excepțională pentru partenerul strategic

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Dacă vrem să refacem parteneriatul strategic cu Statele Unite, parteneriat suspendat în urma loviturii de stat din 6 decembrie anul trecut, avem, desigur, posibilitatea de a relua alegerile prezidențiale în condiții constituționale și de a repara ceea ce autoritățile au stricat. În mod complementar însă, așa cum am semnalat într-o analiză anterioară, mai avem și posibilitatea de a-i oferi partenerului nostru strategic o oportunitate pe care acesta și-o dorește în mod special și pentru care este gata să investească sume uriașe de bani.

Economia Statelor Unite se confruntă cu necesitatea de a achiziționa, în cantități mari, așa-numitele minereuri rare, indispensabile nu numai în industria electronică, ci și, sau mai ales, în industria de apărare. Într-o declarație făcută la Casa Albă, Donald Trump a scăpat, în acest sens, o informație care, din păcate, a trecut neobservată decidenților politici de la București. Și anume, că pentru a procura asemenea minereuri rare, oamenii de afaceri din Statele Unite sunt gata să treacă la exploatarea subsolului Oceanului Atlantic. Există, într-adevăr, asemenea minereuri rare în interiorul tuturor platformelor continentale. Exploatarea acestora la mare adâncime este însă cu atât mai costisitoare cu cât minereurile sunt mai greu de identificat și nu au o densitate corespunzătoare. Excepție face Marea Neagră.

Regretatul Dinu Patriciu a pus la cale, împreună cu savantul francez Cousteau și în parteneriat cu Administrația Navală Română, o cercetare aprofundată a platoului continental al Mării Negre. Dinu Patriciu nu a căutat petrol și gaze, pentru că existența acestor bogății era cunoscută și estimată încă de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. El nu a intenționat nici exploatarea unei alte bogății inestimabile din subsolul Mării Negre, hidrogenul, care ar putea alimenta cu energie întregul continent sau, dimpotrivă, conform unui plan sovietic din timpul Războiului Rece, ar putea fi utilizat, prin detonare, drept o bombă care ar face praf o parte din continent.

Împreună cu echipajul exploratorului Cousteau, Dinu Patriciu a descoperit că cea mai tânără mare de pe Pământ, respectiv Marea Neagră, dispune de un strat consistent de 1–2 metri de pulberi, care, în anumite zone, au consistența unui nămol și care conțin cantități însemnate de minereuri rare. Inclusiv aur, argint și platină. Dar ele conțin și acele minereuri vânate pe întreaga planetă de economiile avansate. În urma unei investiții semnificative, specialiștii puși la treabă de Dinu Patriciu au realizat un aspirator submarin, cu ajutorul căruia aceste pulberi, transformate în nămol, au fost extrase și aduse la suprafață pe o platformă maritimă. Acolo a fost experimentat un procedeu simplu și extrem de eficient de separare. După care, în măsura în care s-ar fi putut trece la exploatare, aceste minereuri urmau să fie transportate pe mal și să intre într-un proces de fabricație.

Rezultatul acestor investigații, care au costat câteva milioane de dolari, s-a concretizat într-un studiu extrem de voluminos, care a devenit punctul de pornire al unei societăți dedicată acestui obiectiv și pentru care Dinu Patriciu, până când a fost răpus de cancer și a plecat dintre noi, a făcut diligențe în mai multe state, căutând parteneri de afaceri. Dacă îmi aduc bine aminte, exploatarea platformei continentale a Mării Negre ar fi costat aproape zece miliarde de dolari, iar estimările omului de afaceri, prezentate în studiul elaborat, arătau că beneficiul s-ar fi ridicat la aproape 100 de miliarde de dolari.

Acest proiect însă, odată cu decesul lui Dinu Patriciu, a fost sistat.

Iată, așadar, o excepțională oportunitate pentru statul român de a obține uriașe beneficii în parteneriat cu Statele Unite, care își doresc cu ardoare asemenea minereuri rare. O investiție de această natură pentru exploatarea platformei continentale a Mării Negre ne poate aduce serioase câștiguri financiare, fără ca noi să investim niciun ban și, în același timp, poate constitui o garanție suplimentară legată de suveranitate. Acolo unde Statele Unite investesc sume mari de bani, este firesc să facă toate eforturile pentru a-și proteja afacerile.