Politico: Uniunea Europeană se pregătește să-și încoroneze propriul monarh, pe Ursula von der Leyen

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Posibila candidatură a președintelui Comisiei Europene pentru un al doilea mandat seamănă mai degrabă cu o încoronare decât cu o deliberare democratică, notează publicația Politico.eu.

În calitate de președinte al brațului executiv al blocului, von der Leyen urmează să depună funcția până în 2024, când UE va alege un nou Parlament European.

Dar, cu alegerile la mai mult de un an distanță, vedetele se aliniază deja în jurul unui al doilea mandat pentru von der Leyen – care încă nu a confirmat că este interesată chiar să continue postul.

Von der Leyen ar trebui să obțină o majoritate simplă

Partidul Popular European de centru-dreapta, care controlează cea mai mare fracțiune din Parlamentul European, și-a pus greutatea în spatele politicianului german, la fel ca și partidele conservatoare din Germania. Coaliția cancelarului Olaf Scholz de la Berlin trimite semnale pozitive.

Von der Leyen ar trebui să obțină o majoritate simplă în Parlament pentru a fi confirmată pentru un al doilea mandat.

„Va fi chiar o campanie [pentru treaba UE]?. Dacă există vreo provocare frontală serioasă pentru ea, este posibil să vină din extrema stângă și extrema dreaptă” a spus un membru al Partidului Popular European în timpul unei reuniuni a conservatorilor UE la München săptămâna trecută.

Revenirea ei la locul de muncă de vârf începe să arate mai mult ca o încoronare

Într-adevăr, cu atâta putere politică care o susține pe von der Leyen, revenirea ei la locul de muncă de vârf începe să arate mai mult ca o încoronare decât o hotărâre democratică.

Ceea ce ar fi potrivit pentru un lider care, datorită pedigree-ului și purtății sale personale (s-a uitat acasă la încoronarea regelui Carol al III-lea la Londra sâmbătă), este aproape cât de aproape de regalitatea UE – dacă așa ceva ar exista .

Într-adevăr, tatăl lui von der Leyen, Ernst Albrecht, a fost unul dintre primii funcționari publici ai UE. Ea și-a petrecut primii 13 ani din viață în cartierul Ixelles din Bruxelles, la umbra instituțiilor UE. Ea a urmat Școala Europeană, alături de copiii elitelor UE și învățând franceza și germana, limbile puterii UE.

A fost aleasă de liderii UE în timpul unei negocieri cu ușile închise

Ea a fost aleasă de liderii UE în timpul unei negocieri cu ușile închise în care au respins așa-numitul Spitzenkandidat sau „candidatul principal” prezentat de conservatorii UE – acea alegere a fost Manfred Weber – și, în schimb, i-au dat slujba lui von der Leyen.

Deși acesta nu moștenește titlul, aproximează procesul prin care nobilii polonezi și-au ales regele în Evul Mediu.

Odată ajunsă la putere, von der Leyen a ales să locuiască într-un apartament de la ultimul etaj al clădirii Berlaymont care găzduiește Comisia Europeană – mai degrabă decât printre cei din Bruxelles.

Ea își alege cu grijă întâlnirile cu jurnaliștii și apare de obicei în momente atent gestionate de scenă, cum ar fi discursul ei privind starea Uniunii. Iar stilul ei de conducere, aduce în minte un monarh iluminat, mai degrabă decât un lider democratic care caută aprobarea poporului.

Rarele priviri în viața privată a lui von der Leyen par să sublinieze doar analogia regală. După ce poneiul ei favorit, Dolly, a fost ucis sălbatic de un lup lângă casa ei de la țară din Burgdorf-Beinhorn din Germania, von der Leyen a ordonat Comisiei Europene să reevalueze regulile care protejează lupii din întreaga UE.

Biroul ei neagă că a luat vreo măsură în legătură cu uciderea lui Dolly – dar lupul care i-a ucis poneiul a fost trecut pe o listă de ucidere în Germania. Monarhii nu au privit niciodată cu amabilitate braconajul.

Putere fără precedent

Cu siguranță, von der Leyen nu este de vină pentru faptul că postul de președinte al Comisiei Europene nu a fost niciodată menit să fie unul ales. A fost conceput de capitalele naționale pentru a-și îndeplini voința, nu pentru a rivaliza cu puterea lor – de unde termenii cu sunet neutru de „comisie” și „comisari” mai degrabă decât, să zicem, „minister” și „miniștri”.

Cu toate acestea, Comisia a acumulat treptat mai multă putere decât s-a prevăzut inițial. Și sub von der Leyen, acele puteri s-au extins la un grad fără precedent. Școlită de pandemia de COVID-19 și de invadarea Ucrainei de către Rusia, Comisia ei s-a ocupat de coordonarea politicii de sănătate și apărare – anterior rezervată exclusivă a statelor membre UE.

Acest lucru a condus la apeluri pentru „mai multă democrație” în modul în care este aleasă persoana pentru postul de top al UE. Începând din 2014, cetățenii UE au început să aibă un cuvânt de spus în alegerea președintelui Comisiei prin așa-numitul Spitzenkandidat, sau sistemul principal al candidaților, prin care grupul care câștigă cele mai multe voturi la alegerile pentru Parlament își prezintă candidatul pentru funcția de vârf.

Von der Leyen este mult mai puternică și mai cunoscută decât toți potențialii rivali

Cu toate acestea, doar cinci ani mai târziu, liderii au abandonat sistemul Spitzenkandidat, alegându-o pe von der Leyen – care nu candidase pentru un loc în Parlament – ​​în locul lui Weber, care era principalul candidat al partidului său. Mișcarea a anulat ore de dezbatere TV printre candidații principali și a făcut o batjocură față de promisiunea pentru mai multă democrație.

Drept urmare, liderii conservatori sunt hotărâți să facă sistemul Spitzenkandidat să funcționeze de data aceasta. Cu forțele anti-UE aflate în ofensivă în Polonia și Ungaria, iar Marine Le Pen gata să facă o nouă ofertă pentru președinția franceză în 2027, UE nu își poate permite acuzațiile că este un superstat neales.

Joi, liderii PPE și Uniunea Creștin Democrată Germană și-au trâmbițat sprijinul pentru von der Leyen ca Spitzenkandidat. Prin blocarea devreme a sprijinului pentru von der Leyen, ei speră să evite repetarea anului 2019.

Totuși, făcând acest lucru, riscă să submineze însăși noțiunea de campanie, deoarece von der Leyen este mult mai puternică și mai cunoscută decât practic toți potențialii rivali.