Povestea tânărului care s-a născut cu Sindromul Alcoolic Fetal. Mama sa a băut toată sarcina

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Mario, un tânăr din Leeuwarden, Olanda, s-a născut cu Sindromul Alcoolic Fetal (SAF) din cauza faptului că mama sa a băut pe toată perioada sarcinii. Tânărul şi-a descris în detaliu suferinţa prin care trece.

Sindromul Alcoolic Fetal este o tulburare gravă datorată consumului de alcool pe durata sarcinii. Manifestările tulburării sunt complexe şi pot varia de la forme uşoare la forme severe cum ar fi defectele fizice, tulburări ale structurii şi funcţiei sistemului nervos precum şi tulburări de comportament şi de adaptare.

Povestea tânărului care s-a născut cu Sindromul Alcoolic Fetal

Mama lui Mario, un tânăr din Leeuwarden, Olanda, a băut atât de mult în timpul sarcinii încât copilul s-a născut cu Sindromul Alcoolic Fetal (SAF).

Chiar Mario avea să dezvăluie prin ce momente dificile trece.

”M-am născut în stare de ebrietate. Când mama era însărcinată cu mine, a băut mult. Unii bebeluşi nu supravieţuiesc în astfel de situaţii, dar eu am supravieţuit. Alcoolul mi-a împiedicat creierul să se dezvolte. Adulţii au enzime care descompun alcoolul, dar bebeluşii nu le au încă. Creierul meu e ca o nucă stafidită. Când o nucă e frumoasă, i se văd bine toate liniile care se conectează unele cu altele. Dar la mine, conexiunile astea se intersectează urât. Din cauza asta, stau foarte prost cu memoria. Dacă trebuie să fac duş la 7 dimineaţa şi primesc un SMS, uit să mai fac duş. Gătitul e un dezastru: nu mă descurc cu trei oale pe foc în acelaşi timp. Nu ţin minte nici parolele, nici pin-ul bancar, nici numele oamenilor”, a povestit Mario.

El a mai spus că a avut mari probleme şi la şcoală.

”Mereu m-am simţit prost la şcoală. Nu puteam participa la nimic. La un moment dat, am avut două săptămâni la dispoziţie să învăţ pentru un examen, dar nu mi-am putut băga în cap conţinutul respectiv. După şase ani de engleză, n-am făcut nimic. Am învăţat din greu şi degeaba. Foarte frustrant. Până la urmă, am învăţat să am grijă de animale la o şcoală profesională, cu mari eforturi.

Sunt cu trei ani mai tânăr decât sunt, de fapt. Sufăr şi de dislexie, ADHD şi autism. Asta nu înseamnă că nu sunt sociabil – ba chiar sunt o persoană foarte socială – dar am trăsături compulsive. Aprind şi închid lumina de mai multe ori, deschid şi închid uşile de două ori, îi înnebunesc pe cei din jurul meu. Acum am un tic în care îmi trosnesc gâtul.

Am crescut într-o familie adoptivă. Am ajuns la părinţii mei adoptivi când aveam trei săptămâni. Aveau deja doi fii. Sunt nişte bomboane de oameni. Au fost lângă mine şi la bine, şi la greu. Şi am făcut multe prostii. Am furat din casă. Persoanele care suferă de ŞAF au conştiinţă subdezvoltată şi nu realizează consecinţele acţiunilor lor. Pot înjura pe cineva până îl distrug. Intrăm în magazin cu cinci dolari, dar dacă îmi doream ceva mai scump, pur şi simplu furăm. După o vreme am realizat că nu e bine ce fac, dar atunci nu îmi dădeam seama. Am fost deseori agresiv. La şcoala am strâns de gât un coleg până s-a învineţit. Probabil că de aia nu am prea avut prieteni.

La pubertate, umblam în găşti de cartier periculoase. Ai zice că o persoană născută cu ŞAF nu vrea să bea alcool, dar eu am băut. Vodcă, bere, de toate. Ca să uit de probleme şi să-mi îngrop emoţiile. De multe ori, când ai acest sindrom, afli de el mult mai târziu. E o listă întreagă de tulburări şi probleme. Părinţii adoptivi au descoperit că am asta când aveam 13 ani. M-a durut mult să aflu că mama mea naturală a fost atât de iresponsabila când eram în burta ei.

”Am învăţat să-mi gestionez mai bine emoţiile”

Tânărul a povestit că în timp a învăţat să îşi gestioneze mai bine emoţiile. Psihiatrii au fost cei care l-au ajutat pe Mario să depăşească aceste momente cumplite. Acum locuieşte la o fermă, şi-a făcut prieteni iar în viitor îşi doreşte să aibă o iubită, scrie unica.md.

Treptat, am învăţat să-mi gestionez mai bine emoţiile. În copilărie, am stat de vorbă cu doisprezece psihiatri. Şi am fost mereu sub supraveghere. Le-am făcut viaţa grea părinţilor mei.
Acum îmi merge mai bine. Sunt chiar fericit. Locuiesc la o fermă din Leeuwarden şi sunt mereu consiliat şi ghidat. Am grijă de animalele de la fermă. Avem porci, pisici, găini, iepuri. Şi un ponei, e femela şi e însărcinată.

M-am împrietenit cu membrii comunităţii şi asta mă bucura mult. Sunt mai matur şi mai calm. Mă exprim prin muzică, îmi place să fac rap. Merg la biserică duminică împreună cu un vecin. Din când în când, sunt chemat în şcoli ca să le ofer elevilor informaţii despre ŞAF. Sunt informaţii dure, dar utile. Avem nevoie ca oamenii să ne înţeleagă, de asta îmi spun povestea. Uneori îmi fac griji pentru viitor. Mi-ar plăcea să am un job permanent, o relaţie. Dar oare e realist? În prezent nu am o iubită, dar mi-ar plăcea. E complicat, abia mă descurc singur. Dar dacă voi primi în continuare sprijin şi consiliere, o să evoluez. Sper că Dumnezeu are pregătit şi pentru mine ceva frumos”, este povestea cutemuratoare a tânărului.