Prețul înșelător al democrației

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Sub pretextul că scot bani pentru ca România să aibă o democrație consolidată, guvernanții de la PSD și PNL au extras sume colosale de la buget, utilizate aparent pentru alegeri. Din aceste sume, a fost satisfăcut și apetitul de bani al partidelor care se află în opoziție. Întrebarea firească pe care trebuie să și-o pună toți cetățenii este cum sunt utilizate aceste fonduri și care este câștigul imediat pe termen mediu și pe termen lung pentru ei.
Din păcate, nu există o statistică oficială a tuturor costurilor utilizate, vezi Doamne, pentru consolidarea partidelor politice și a democrației în acest an atât de important sub aspect electoral. Nu avem nicio statistică, pur și simplu pentru că Guvernul refuză să ne-o ofere. Iar Parlamentul, condus de majoritatea pe care o știm, nu face niciun demers în acest sens. Poate se va îndura AUR să le solicite miniștrilor de linie un raport despre cheltuieli. Asta deși partidul AUR este și el beneficiar al acestor fonduri, chiar dacă o parte dintre ele sunt dirijate în direcția caravanelor medicale.

Partidele politice primesc sume de bani direct proporționale cu ponderea pe care o au în Parlament și în administrația publică locală. Ele sunt și beneficiarele altor fonduri, destinate publicității electorale. Cea mai mare parte a acestor bani e dirijată în mod discreționar către o anumită parte a presei. Formal, tot pentru publicitate electorală. Însă doar o parte din demersurile editoriale pe care le vedem pe posturile de televiziune sau le auzim pe posturile de radio sau le citim în presă ne semnalează că avem de-a face cu propagandă politică în scop electoral. Cele mai multe demersuri de acest fel – repet, bine plătite – se transformă în publicitate mascată pentru partidele politice și pentru competitorii susținuți de acestea.

Una peste alta, dacă cineva va face efortul să inventarieze aceste costuri, se va ajunge la concluzia că plătim noi, toți cetățenii, sume colosale pentru ca partidele să ne apere și să ne consolideze democrația. În raport cu aceste sume extrase din bugetul statului, sume puse în relație cu numărul total de locuitori, România ar trebui sub aspect democratic să devină una dintre cele mai performante țări de pe glob. Ceea ce e evident pentru toată lumea că nu se întâmplă. Partea cu adevărat tragică a acestui desfrâu financiar este că el se desfășoară în anul în care datoria României aproape a depășit pragul de alertă de 60%. O datorie pe care economia noastră bolnavă nu are capacitatea să o achite. Altfel decât prin sacrificarea unor generații. Ca să nu mai vorbim din nou despre dobânzile uriașe pe care le tot rostogolim de la un an la altul. Nu ar fi oare cazul ca măcar acea parte a presei care nu beneficiază de fonduri electorale să le solicite insistent guvernanților un raport asupra cheltuielilor făcute în acest scop?