În această perioadă încep să fie auzite pricesnele de Paști, cântecele religioase ce au ca tematică Patimile și Învierea lui Iisus Hristos.
Acestea sunt adesea asemănate cu colindele de Crăciun, însă acestea sunt mai recente, fiind inspirate din folclor.
Ce sunt pricesnele de Paști?
Acestea sunt cântece de factură religioasă, cu un caracter meditativ și emoțional, ce sunt cântate în biserică sau în afara ei. Acestea sunt inspirate din suferințele lui Iisus Hristos, din patimile și din răstignirea Sa. În perioada aceasta, ele exprimă durerea, pocăința, dar și speranța Învierii.
Acestea nu sunt parte din slujbele oficiale, întrucât nu sunt în cărțile liturgice, dar sunt acceptate și adesea încurajate, fiind foarte îndrăgite de către credincioși. Se cântă de obicei în biserici sau în mănăstiri, între slujbe sau în timpul Deniei. În zonele rurale, acestea pot fi cântate și în case, la priveghiuri sau în alte ocazii legate de viața spirituală.
Printre cele mai cunoscute pricesne ortodoxe românești se enumeră „Blândul păstor”, „Pe Tine Te lăudăm”, „Veniți creștini la rugăciune”, „Iartă-mă”, „A bătut la ușa ta cineva”, „Așa grăiește Domnul slavei”, „Ție Maică-ți cer”, „Fii lacrimilor Tale”, „Iisus ne cheamă jalnic”, „Nu-i singur Iuda vinovat”, „O, Măicuță Sfântă”, „La ușa Ta, Doamne, bat” și „În grădina Ghetsimani”.
Acestea sunt cel mai des interpretate de către femei sau de către grupuri corale într-un stil simplu, dar încărcat de multă emoție, fără vreun fel de acompaniament instrumental. Cu toate că originea lor se pierde în timp, sunt strâns legate de tradiția orală, fiind transmite din generație în generație.
În comunitățile mai mici, cântatul lor în Postul Paștilor este o adevărată tradiție, când se întâlnesc special pentru a repeta și fiecare se străduiește pentru a ieși cât mai frumos.
Iată alte lucruri foarte interesante despre această tradiție
De foarte multe ori, aceste cântări nu aveau un autor cunoscut, iar versurile se modificau frecvent de la o regiune la alta, dar păstrând mesajul central. În satele românești cântatul lor devenise o formă de implicare activă a laicilor în viața religioasă.
În lipsa preotului sau în perioadele în care bisericile nu aveau slujitori, aceste cântări păstrau vie credința în sufletele oamenilor. Spre deosebire de colindele de Crăciun, care au un caracter mai festiv și mai optimist, aceste cântece sunt mai lente, melancolice și încărcate de simțământul durerii și al recunoștiinței față de Hristos.
În Săptămâna Mare, în special în Joia și Vinerea Mare, acestea răsună în biserici imediat după Denii, atunci când întreaga atmosferă devine una de meditație. Acestea nu doar că fac momentul mai special, dar ajută și sufletul credincioșilor să înțeleagă jertfa.
Acestea sunt considerate a fi o formă de cultură religioasă vie, iar deși par vechi, acestea sunt reinterpretate, adaptate și chiar compuse în forme noi și în zilele noastre. În acest sens, există cântăreți de muzică religioasă sau populară care au în repertoriu aceste pricesne pe care le cântă în concerte sau le publică pe albume dedicate sărbătorilor pascale.
Nu sunt elaborate din punct de vedere muzical, nu au armonii complicate sau acompaniamente, ci doar se bazează pe o linie melodică simplă, pe versuri ușor de înțeles și pe o interpretare sinceră.
Pricesnele de Paști reprezintă o tradiție foarte frumoasă de credință, simplitate și emoție.