Prigonirea magistraților de către Parlament

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Se pare că așa stau lucrurile. Parlamentul României, cu mic, cu mare, cu consensul tuturor partidelor politice, a decis impozitarea progresivă a pensiilor așa-zis nesimțite. Dintre aceste pensii, unele disproporționat de mari față de cele de cele pe care le au majoritatea cetățenilor României, cele ale judecătorilor și procurorilor sunt de-a dreptul scandaloase. Și, în mod cert, populația se simte frustrată. Partidele politice au simțit în ce direțcie bate vântul și, întrucât sunt în prag de alegeri, au procedat ca atare. Iar magistrații reacționează.

Judecătoriii și procurorii sunt singurii care până în prezent sunt deciși să atace la Curtea Constituțională legea votată miercuri în Parlament. Ei o percep pur și simplu ca pe un afront care le-a fost adus de către clasa politică. Și, într-un fel, chiar așa este. Casa poltică a decis cu mai multă vreme în urmă, încurajată fiind în acest sens de căre societatea civilă – aceeași care azi e nemulțumită – că pentru a avea o garanție a independenței procurorilor și judecătorilor, o garanție a unor anchete curajoase și normale și a unor sentințe drepte, este util ca procurorilor și judecătorilor să li se mărească semnificativ lefurile. Ceea ce s-a și întâmplat. Acestea au crescut rapid și exponențial. Ajungând să întreacă cu mult alte categorii socio-profesionale. Și ce a urmat? Au urmat acei ani în care s-au făcut numeroase anchete abuzive, dovedite ca atare, altele abuzive și încă nedovedite și în care s-au dat unele sentințe neconstituționale și, deci, ilegale. Aparența este că Parlamentul, prin impozitarea progresivă a pensiilor excesiv de mari, retrage acum încrederea acordată ieri magistraților. Numai că lucrurile nu stau așa.

După opinia mea, este o greșeală ca magistrații să atace la Curtea Constituțională această lege. Procedând astfel, ei nu fac altceva decât să se ofere voluntari drept paratrăsnet al tuturor frustrărilor populației în materie de discriminări legate de pensii. Pe de altă parte, lucrurile nici nu stau așa. Pensiile care urmează să fie impozitate sunt cele care nu au în spate principiul contributivității. Numai că, în prezent, lefurile foarte mari ale judecătorilor și procurorilor sunt impozitate. Ele sunt supuse principiului contributivității. În calculul pensiilor este avut în vedere acest aspect. Așa că există pensii apreciate drept excesiv de mari ale unor magistrați, dar care au în spate întreg mecanismul de impozitare. Ele nu vor fi diminuate prin noua lege. Noua lege nu-și produce efecte decât asupra acelor categorii de pensii care nu sunt rezultatul contributivității.

Și, în plus, sunt alte categorii care-și pot exprima nemulțumirea. De pildă categoria militarilor. Se consideră că pensiile militarilor nu au același regim juridic ca ale celorlalte categorii socio-profesionale. Pe bună dreptate. Și în acest sens există multe argumente în spate. În special cele legate de riscurile pe care aceștia și le asumă în teatrele de război. Dar și de gradul limitat de libertate de care dispun. Ei au încheiat un contract cu statul, prin care și-au asumat o serie de rigori și privațiuni, și o întreagă serie de riscuri, între altele și în schimbul unor pensii compensatoare. Polițiștii pot și ei invoca argumente asemănătoare. Chiar și unii dintre lucrătorii serviciilor secrete, în măsura în care își riscă viața sau libertatea în lupta pentru obținerea de informații privilegiate.

Există opinia conform căreia parlamentarii, într-un consens al partidelor, au jucat la cacealma. Au introdus un sistem progresiv de impozitare al pensiilor mari, știind din capul locului că legea va fi respinsă de către Curtea Constituțională. În paranteză fie spus, și judecătorii Curții Constituționale pot fi loviți de prevederile legii. Dar până când se va produce o atare respingere, trec alegerile. Și partidele scapă cu fața curată. Ele vor afirma că au făcut ceea ce era de făcut, dar nu i-a lăsat Curtea Constituțională. Și va urma o nouă demonizare a CCR.

Prin urmare, magistrații s-au aruncat cu pieptul în față cam degeaba. Pentru că jocurile par a fi făcute dinainte.