Fermierii care cresc vaci de lapte se apropie tot mai mult de faliment, avertizează prim-vicepreședintele AUR, Marius Lulea. Într-o declarație dură, acesta susține că producătorii mici și mijlocii nu mai reușesc să își acopere nici costurile de bază, fiind striviți de prețurile extrem de mici impuse de marile companii din procesare și de lanțurile de retail.
Potrivit lui Lulea, piața liberă funcționează corect doar atunci când există competiție reală și putere de negociere echilibrată, condiții care lipsesc complet în sectorul lactatelor. Doar câțiva jucători mari controlează achiziția laptelui crud, iar fermierii, rămași fără alternative, sunt obligați să accepte orice preț li se oferă. În timp ce comercianții țin artificial jos prețurile de la raft, procesatorii își impun propriile condiții de achiziție, iar fermierul rămâne veriga sacrificată.
Lulea subliniază că mii de mici producători continuă să muncească „din inerție și speranță”, chiar dacă producția le aduce pierderi. Fără intervenție rapidă, avertizează el, România riscă să rămână fără ferme de lapte și să devină complet dependentă de importuri, o vulnerabilitate serioasă pentru securitatea alimentară a țării.
În opinia liderului AUR, soluția este una clară: instituirea unui preț minim garantat pentru laptele achiziționat de la poarta fermei. Măsura, spune el, nu ar afecta semnificativ consumatorul final, dar ar distribui corect valoarea în lanțul economic — de la fermier până la comerciant — și ar pune capăt situației în care producătorii români sunt forțați să vândă sub costul real de producție.
Totodată, Lulea atrage atenția că importurile la prețuri neobișnuit de mici trebuie verificate strict. Dacă se dovedește că provin din dumping — adică vânzare sub cost pentru a scăpa de excedente — România ar trebui să intervină pentru a nu deveni „groapa de deșeuri ieftine” a altor state.
Prim-vicepreședintele AUR compară situația cu dezbaterile istorice despre salariul minim, afirmând că, la fel ca în cazul protecției lucrătorilor, impunerea unui prag minim la lapte ar stabiliza piața, ar crea predictibilitate și ar salva fermele mici și medii, considerate esențiale pentru siguranța alimentară a României. El insistă că această măsură trebuie dublată de programe reale de capitalizare, pentru că fără acces la finanțare fermierii nu pot moderniza producția.
„Laptele este un aliment de bază, iar fermele sunt infrastructură critică”, transmite Lulea. „Statul nu mai poate rămâne spectator. Are obligația de a arbitra o piață dominată de un oligopol și de a proteja producătorii lăsați fără putere de negociere.”