Prof. Univ. Dr. Grigore Tinică, medic primar chirurgie cardiovasculară și manager al Institutului de Boli Cardiovasculare  „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Iaşi, adresează Guvernului României o scrisoare deschisă

Prof. Univ. Dr. Grigore Tinică, medic primar chirurgie cardiovasculară și manager al Institutului de Boli Cardiovasculare  „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Iaşi, adresează Guvernului României o scrisoare deschisă în care vorbește despre marginalizarea continuă, de-a lungul timpului, a profesioniștilor integri, abuzurile sistemice și pericolul în care se află oamenii onești ai acestei țări, care nu beneficiază de protecție politică. Menționează medici, profesori, ingineri sau funcționari competenți care susțin infrastructura țării, dar care sunt vânați sau excluși de un sistem ce privește competența drept amenințare.

Scrisoare deschisă către Guvernul României

Despre onoarea muncii și obligația statului de a proteja oamenii cinstiți – cu luciditate asupra abuzurilor sistemice

 Domnule Prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Discursul recent al domnului Ilie Bolojan în Parlamentul României a conturat în spațiul public o viziune care contrastează profund cu retorica dominantă a ultimelor trei decenii: o viziune a reformei statului inițiată din interiorul său (nu impusă discreționar celor vulnerabili), fundamentată pe principii de bună guvernare, echitate și respect real pentru cetățean, ce transcende populismul și oportunismul electoral.

Vă adresez aceste rânduri în numele unei categorii vitale a societății românești, ignorate cu desăvârșire de toate strategiile guvernamentale de până acum, aflată pe cale de dispariție: profesioniștii onești, competenți, care, prin munca lor tăcută, lipsită de protecție politică, constituie pilonul funcțional al statului. Medici, profesori, ingineri, polițiști sau funcționari competenți, acești profesioniști asigură astăzi subzistența infrastructurii critice a națiunii noastre – spitale, școli, administrație sau ordine publică.

Paradoxul tragic al României contemporane constă în marginalizarea lor sistematică: cu cât sunt mai competenți și mai integri, cu atât sunt mai vehement ostracizați de un aparat birocratic și politic ale cărui rețele clientelare percep excelența drept o amenințare directă la adresa propriei imposturi științifice. Treptat, impostura a devinit regula și nu excepția în toate nivelurile societale și în toate domeniile de activitate – indivizi care au eludat mecanismele și etapele normale ale accesării sau ascensiunii corecte într-o anumită carieră, accedând peste noapte în poziții cheie, deseori cu putere de decizie.

Acum peste 2000 ani, Diogene cinicul căuta cu lumânarea în plină zi un om cinstit în Atena; astăzi îl căutăm în România folosind toate mijloacele moderne și îl aflăm la fel de greu: o critică la adresa unei societăți aflate în proces continuu de remodelare în contrapunct cu dilacerări socio-profesionale bazate redundant pe aceeași argumentație: structură socială rigidă, continue crize sociale și economice, infinite lupte politice, democrație degenerată și prost înțeleasă și aplicată.

În opinia mea, pentru ca statul român să performeze pe principii corecte este imperativ ca în centrul strategiei de reformă să fie plasați experți, oameni pentru care profesia și nu funcția constituie centrul vital, existențial cu ignorarea completă a competenței. Acest demers impune o analiză lucidă a mecanismelor intrinseci ale societății care ne parcurge, mecanisme care, deși concepute teoretic pentru binele public, generează frecvent abuzuri sistemice în practică.

Accesul la funcții publice cu rol de decizie este frecvent blocat multor profesioniști valoroși, acordarea realizându-se pe criterii de afiliere clientelară, nu pe merit. Profesionalismul autentic nu este perceput ca un activ valoros, ci ca un factor de risc pentru arhitectura osificată a influenței și a mediocrității promovate endemic. Niciodată mediocrii nu vor accepta să fie conduși de un om demn, stăpân pe meseria lui. Orice profesionist care nu poate fi redus la același nivel de mediocritate este perceput ca o amenințare. În acest context statul, în loc să stimuleze performanța, ajunge să o suprime pentru a nu periclita interese private sau poziții politizate.

Conceptul de avertizor de integritate, nobil în esența sa, a fost frecvent utilizat ca armă în executarea unor vendete interne. Indivizi animați de oportunism, invidie sau diferite interese ascunse folosesc acest cadru legal pentru a compromite carierele unor profesioniști, sub pretextul apărării interesului public. Considerăm că o reformă legislativă corectă este esențială pentru a elimina discriminările dintre denunțurile autentice și tentativele de calomnie, protejând avertizorii veritabili de integritate și sancționând abuzurile. Mai mult decât atât, dacă o persoană dorește să semnaleze la modul sincer nereguli sau fapte reprobabile în rândul variatelor niveluri expertale, trebuie să utilizeze dovezi certe, dar prin contrapunct, nu ar trebui să poată face acest lucru fără repercusiuni în cazul în care probele incriminate se dovedesc a fi nefondate sau, în timp clasate și tergiversate.

Instituții precum DNA, DIICOT sau DGA ar trebui să reprezinte piloni ai statului de drept și nu demolatori de vieți și destine profesionale. Cu toate acestea, istoria recentă relevă, cu o gravitate ce nu poate fi ignorată, episoade în care aceste structuri au fost deturnate de la scopul lor primordial, fiind utilizate ca vectori de presiune pentru anihilarea unor voci critice sau a unor poli de competență ce nu se aliniau intereselor transpartinice. Multe din abuzurile exercitate de aceste instituții au fost ulterior sancționate de structuri europene, dar nimeni nu a putut reconstitui dramele din viețile celor anchetați.

Când justiția devine un instrument de șantaj sau opresiune, iar dosarul penal o metodă de intimidare, statul de drept se erodează, cedând locul unui climat de teamă, democrația transformându-se în totalitarism mascat pentru care frica reprezintă mecanismul principal de acțiune. Controlul democratic trebuie să se exercite în egală măsură și cu aceeași rigoare și asupra celor care dețin puterea de a investiga, nu doar asupra celor investigați.

În România, justiția acționează de multe ori în mod eronat, mai ales în cazul unor profesioniști sau persoane publice, aplicând din nefericire  per primam premiza de vinovăție. Astfel, anii de procese interminabile servesc nu dovedirii vinovăției de către procuror ci dovedirii nevinovăției de către inculpat, în situația fericită în care acesta rezistă fizic și psihic reinstrumentării repetate a unui dosar, pe principiul procesului lui Kafka. Sistemul labirintic generează erodarea identității, procesele erodând viața profesională și personală a așa numiților inculpați, până la completa neutralizare, și în final dezinculpare.

Fiind din fire un optimist luptător, îndrăznesc să cred că mai există români onești în structurile de guvernare, motiv pentru care îndrăznesc să le propun câteva metode de promovare a profesionalismului și combatere a mediocrității care ne sufocă:

• Instituirea meritocrației reale în administrația publică, prin eliminarea concursurilor simulate și a posturilor rezervate clientelar;
• Crearea unui mecanism independent de evaluare a avertizărilor de integritate, capabil să filtreze tentativele de discreditare;
• Garantarea protecției juridice și instituționale a profesioniștilor împotriva abuzurilor, prin camere disciplinare autonome pot investiga cu celeritate anchetele inițiate cu rea-credință;
• Stimularea unei sinergii constructive între sectorul public și privat, eliminând sabotajul reciproc și recunoscând interdependența lor (nu este necesară inventarea de la 0 a unei strategii, țările vestice s-au confruntat cu concurența neloială privat – public în urmă cu 20-40 ani și au identificat strategii eficiente de combatere, probabil că acestea pot fi adaptate și structurii psiho-sociale a societății românești autohtone);
• Dezvoltarea unui Registru Național al Competenței, o bază de date publică a experților, utilizată în procesele de recrutare și consultare strategică.

Provocarea fundamentală a României nu este absența capitalului uman de excepție care există dar a ales tăcerea ca mod de viață, ci deficitul de voință politică pentru a-l identifica și valorifica. Dacă Guvernul actual aspiră cu sinceritate la edificarea unui stat modern, o reformă veritabilă presupune, ca un corolar indispensabil, identificarea, promovarea și protejarea acestor profesioniști care există încă în toate domeniile de activitate. Este timpul să punem capăt excluderii valorii pe criterii de obediență politică, ranchiună sau corupție.

Reforma statului este un act de restaurare a demnității muncii și o condiție sine qua non pentru prosperitatea națiunii.

Succesul depinde integral de determinarea dumneavoastră de a acționa cu probitate, celeritate și viziune.

Cu respect și speranță,

Grigore Tinică