Prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval: „Începutul școlii, între restricții și exaltări”

„Început de an şcolar. Curând universitar. Un omagiu adus toamnei. În ciuda soarelui şi a temperaturilor, un început de an educaţional umbrit. Umbrit de tăieri de fonduri, umbrit de promisiuni neonorate ale ministrului. Umbrit de incertitudinile create de neîncrederea în promisiunile că “va fi bine”.

Profitând de evenimentul central al oricărei luni septembrie, începerea şcolii, unele partide caută, că mereu, prim-planul. Căci “există pe lume un singur lucru mai rău decât a te vorbi despre tine, și anume a nu se vorbi despre tine!” Un citat din “Portretul lui Dorian Gray” scris Oscar Wilde. Aşadar, un partid doreşte ca elevii și profesorii să cânte imnul și să recite „Tatăl nostru” la începutul orelor/cursurilor. Proiectul de lege, caracterizat de presă ca fiind unul controversat, prevede și proceduri/penalităţi pentru cei care refuză. În alt mod, se pare, nu îţi poţi arăta credinţa şi patriotismul. Aș răspunde sec: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34).
De ce spun aceasta? Credința nu se clamează pe stadioane sau în curtea școlilor. Credința este un act interior, propriu, intim. Dumnezeu îți bate la ușă sau te invită, crede în tine, dar nu intră cu forța. Mama își învață copilul rugăciuni, dar nu o face cu forța, așa cum doresc unii. De multe ori credinţa, chiar cea creştină, a deviat într-un extremist inuman. Da, nu este aşa acum, dar de ce impunere?
Ce ne facem cu elevii și profesorii de alte confesiuni? Să le dăm și note? Maria îl iubește pe Dumnezeu de nota 10, Vasile de 5, iar Gheorghe e corigent la iubire? Pasul următor este să strângem oamenii muncii dimineața și să le ordonăm să-l iubească pe Dumnezeu.
Și iubirea de țară. O porţi în suflet, o manifeşti atunci când simţi (ferească Dumnezeu să fii nevoit să o arăţi în vreun război, dar, da, mai ales atunci este iubire de ţară!).
Dar iubirea de Dumnezeu și de țară o demonstrează zilnic milioane și milioane de români, copii și adulți. Învățând, muncind, plătind taxe și impozite, luând premii la concursuri în străinătate, trăind pentru România şi pentru români, în ţară sau oriunde altundeva. Atunci când un român de-al nostru este pe podium și răsună Imnul, îl cântam și noi din sufragerie, din mașină, ascultând știrile. S-a cântat Imnul și în restaurante. În picioare, cu mâna pe inimă. Așa a fost la Nadia cândva, aşa este acum la Simona Halep, la David Popovici și lista e lungă.
Nu are rost să declar că îmi iubesc ţara. Mi se pare fariseic să îmi declam patriotismul. Cred în Dumneazeu, am modul meu propriu, intim, cum spuneam, să îmi manifest credinţa. Şi mă bucur că văd în biserici tot mai mulţi tineri. Iată că interesul tot mai majoritar pentru ITC şi IA nu exclude credinţa. Dar, impunerea, într-un popor care a trăit mereu în armonie cu toate credinţele altele decât creştine, şi nu puţine, mi se pare că având uşoare – eufemistic – valenţe extremiste.
Am să închei parafrazând un citat din Sfântul Teofan Zăvorâtul, din cartea sa „Despre rugăciune”, Editura Egumenița, regăsit deloc întâmplător pe Doxologia: „Puterea rugăciunii nu stă deloc în cuvinte, ci în cuget și în simțire”. Iar iubirea de patrie se măsoară în fapte, nu în vorbe sau proiecte de lege controversate.
Să avem cu toţii un an şcolar incomparabil, poate neaşteptat, de bun faţă de auspiciile sub care a început! Să credem în dascălii noştri şi să credem cu adevărat în şcoala noastră! Guvernele vin şi pleacă, luând cu ele miniştri şi partide. Dar şcoala românească rămâne. Iar esenţa ţării şi Dumnezeu este cu ea!”, este mesajul transmis de Prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval.