Prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI: „1 Mai – Munca între drept, respect și abuz”

„1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii.
Nu doar astăzi, dar o atare zi de sărbătoare mi-a generat o reflecție despre muncă. Despre măsura muncii, despre măsura în care dreptul muncă poate fi neîngrădit. Despre respectul pentru muncă şi pentru cei care muncesc, au muncit sau doresc să muncească.
„Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit” – prevede Articolul 41(1) din Constituţia României.
Constituţie care, datorită caracterului ei general, nu ne spune şi cum ar trebui să asociem perioada de pensie cu respectul pentru anii în care a fost utilizat „dreptul constituţional/neîngrădit la muncă”. Ceea ce a permis, prin Legea 360 din 2023 şi prin OUG-uri asumate mai recent, să fie legiferate nedreptăţi împovărâtoare şi mai mult peste anii celor care, acum la pensie, au fost învinşi tocmai de timpul dat muncii. Nedreptăţi care au asimilat de-a valma şi, mai ales, retroactiv pensiile parţiale cu cele anticipate, fără să compenseze în niciun fel contopirea. Care au determinat reducerea otova a pensiilor mai mari de 3000 de lei cu procentul CASS-ului, pentru pensionarii sănătoşi (dar, câţi mai pot fi în această categorie?…) şi pentru cei bolnavi cronici sau incurabili.

La polul opus, o Constituţie care, datorită caracterului ei general, nu ne spune şi cum ar trebui să asociem „dreptul neîngrădit la muncă” cu menţinerea neîngrădită a acestui drept după împlinirea vârstei legale de pensionare. Ceea ce a permis unor colegi parlamentari, dintr-o altă zonă politică, să propună în Senat o năstruşnicie – un alt termen clar mai potrivit nu aş găsi decât din zona neacademică – de modificare a unor articole din Legea pensiilor 360/2023 şi din Codul muncii 53/2009. O propunere care are următorul înţeles sintetic: în momentul în care o persoană îndeplineşte condiţiile pentru pensionare la limită de vârstă, să i se acorde în mod automat pensie (deci fără să facă vreun demers), dar să continue să lucreze fără să fie îngrădit de angajator. Evident, din acel moment să cumuleze automat pensia la care are dreptul, ca urmare a cotizării din anii de muncă, cu salariul la care are dreptul, corespunzător postului ocupat de dinainte de momentul îndeplinirii limitei de vârstă pentru virtuala pensionare. Să continue ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fără nicio atenţionare, evaluare, examen, concurs. Doar că de la sine şi cu pensie şi cu salariu. Iar la pensie să iasă doar la cerere. La cererea sa. Când o fi să dorească. Oare îşi va mai aminti, apoi cândva, că trebuie să facă o cerere de pensionare?…
Ne imaginăm cum ar fi?… Si nu mă gândesc doar la sistemul de învăţământ, unde nu ar mai conta criteriile calitative de evaluare pentru prelungirea peste vârsta de pensionare (prelungire prin care, oricum, nu se cumulează pensia cu salariul). Dar, să ne imaginăm alte domenii de activitate.

Da, aceasta reprezintă, din partea iniţiatorilor, o interpretare – vădit fantasmagorică în înţelesul meu – a dreptului neîngradit la muncă, un drept constituţional.
Un drept constituţional nu trebuie dus, prin interpretare sau extrapolare, la un extrem pe care legea nu l-a avut defel în vedere. Dreptul neîngrădit nu trebuie să genereze un dezechilibru între generaţii. Nu trebuie să promoveze un dezechilibru social. Nu trebuie să devină un melanj neinspirat dintre drept şi respect, cu nuanţe de abuz.
Sunt sigur că cei ajunşi la vârsta senioratului, la vârsta la care se impune să le acordăm respectul pentru anii de muncă prin reîntoarcerea la ei a beneficiilor pe care ei le-au creat pentru societate, se gândesc că dreptul neîngrădit la muncă se referă la toţi. Aşadar, inclusiv la cei mai tineri.
Dreptul neîngrădit la muncă nu defineşte un abuz, ci o măsură. O măsură a respectului pentru muncă, dar şi a respectului împotriva excesului.
Insă, dacă Articolul 41(1) din Constituţie a fost interpretat în aşa fel într-o iniţiativă legislativă, mă întreb cum ar putea fi „folosit” Articolul 42, care prevede că „munca forţată este interzisă” cu anumite excepţii impuse de situaţii limită…
1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii. La mulţi ani celor care muncesc! La mulţi ani celor care au muncit!
La mulţi ani celor care îi respectă pe cei care muncesc şi pe cei care au muncit!
La mulţi ani celor care cred că munca reprezintă puntea dintre comunităţi şi dintre generaţii!”, a spus prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI.