Prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași: „Aurul României nu trebuie să fie uitat, vândut sau ignorat”

Prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași, a adresat o interpelare oficială Ministerului Economiei privind situația exploatării aurului în România.

„Aurul României nu trebuie să fie uitat, vândut sau ignorat! Am adresat o interpelare oficială Ministerului Economiei privind situația exploatării aurului în România. Vreau răspunsuri clare și documentate despre:
-cât aur am extras și unde a ajuns;
-ce zăcăminte mai avem și de ce nu le valorificăm;
-care este starea minelor aurifere și ce ne împiedică să le repornim;
-de ce poansonul aurului românesc nu mai este folosit și cine are interes să uităm de el.
Este inacceptabil ca România, cu munți încărcați de resurse, să importe aur procesat, în timp ce zăcămintele noastre zac în paragină sau sunt cedate pe nimic!
Statul român trebuie să-și recapete controlul asupra resurselor strategice. Aurul este suveranitate economică, siguranță națională și viitor pentru generațiile care vin.
Nu vom lăsa comorile acestui pământ pradă nepăsării!
–-
Întrebare
Către: Ministru. Bogdan-Gruia IVAN, Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului
De la: Deputat Gurlui Silviu-Octavian
Obiect: Situația actuală și perspectivele relansării exploatării aurului în România
Stimate domnule Ministru,
România are o tradiție milenară în exploatarea resurselor aurifere, de la epoca dacică și romană până în perioada industrială modernă. Cu toate acestea, în ultimele trei decenii, exploatarea aurului a suferit un declin dramatic, iar potențialul economic al acestor resurse a fost practic abandonat.
1. Situația istorică și minele cunoscute:
În perioada 1960–1990, România producea anual între 5 și 12 tone de aur, cele mai importante exploatări fiind:
– Roșia Montană (jud. Alba) – rezerve estimate de peste 314 tone aur și 1.480 tone argint;
– Certej (Hunedoara) – cca 48 tone aur;
– Rovina (Hunedoara) – cca 100 tone aur (cupru asociat);
– Brad, Baia de Arieș, Băița Plai, Săcărâmb, Valea Morii – zone cu zăcăminte istorice.
După 2006, producția a scăzut sub 1 tonă anuală, provenind din extracție auriferă secundară.
2. Probleme actuale:
– Nu există nicio exploatare industrială activă dedicată aurului în România;
– Roșia Montană a fost introdusă în patrimoniul UNESCO în 2021, ceea ce interzice exploatarea;
– Proiectele Certej și Rovina sunt suspendate sau amânate;
– Infrastructura minieră este degradată;
– Marca oficială a poansonului este menținută, dar producția este minimă.
În ceea ce privește regimul de marcare (poansonare) a obiectelor din aur și alte metale prețioase în România, acesta este reglementat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), prin Direcția pentru Metale Prețioase. Legislația aplicabilă include Ordonanța nr. 190/2000 și Ordinul ANPC nr. 166/2020. Conform reglementărilor, toate obiectele din metale prețioase destinate comercializării pe piața națională trebuie să fie marcate cu: (1) marca de stat, aplicată de ANPC; (2) marca de responsabilitate a operatorului economic; și (3) marca de titlu, indicând puritatea metalului. Marcarea se poate realiza fie mecanic (prin ștanțare cu poanson gravat), fie cu laser, în funcție de tipul și finețea obiectului. Totuși, în prezent, sistemul național de marcare funcționează la un nivel minim, deoarece nu mai există exploatări industriale active de aur, iar producția artizanală este limitată. Nu sunt publice date clare privind capacitatea ANPC de a gestiona volume mari de metal prețios, în cazul unei reluări a extracției interne.
Prin comparație cu alte state europene – precum Austria, Polonia sau Ungaria – România nu dispune de un sistem digitalizat de urmărire a marcajelor, iar lista operatorilor economici autorizați este incompletă și greu accesibilă publicului. Se impune, așadar, o actualizare și modernizare a cadrului legal și instituțional privind poansonarea, pentru a sprijini o eventuală relansare a industriei metalelor prețioase.
3. Solicitările mele:
1. Situația actualizată a tuturor minelor de aur din România;
2. Estimarea oficială a rezervelor de aur exploatabile conform ANRM;
3. Planuri pentru repornirea extracției și costuri de modernizare;
4. Tehnologiile analizate pentru extracție și condițiile de aplicare;
5. Situația actuală a regimului de marcare (ștanțare) a aurului;
6. Comparație cu alte țări europene: Suedia, Finlanda, Turcia, Grecia, Bulgaria;
7. Estimarea câștigurilor potențiale din relansarea sectorului aurifer.
4. Considerații finale:
Este esențial ca România să-și reevalueze poziția față de resursele sale strategice. Relansarea controlată, modernă și ecologică a extracției de aur poate aduce venituri bugetare, locuri de muncă și independență economică. Vă solicit un răspuns documentat, detaliat și transparent.
Solicit un răspuns documentat, complet și fundamentat științific, în spiritul responsabilității instituționale și transparenței față de cetățeni”, a transmis prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași.