Prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași, vorbește despre efectele devastatoare ale poluării

Îmi scriu foarte mulți oameni din toate colțurile țării, îngrijorați de poluarea accentuată din această perioadă: fum, praf, mirosuri specifice și, în unele cazuri, situații care par să sugereze inclusiv o posibilă poluare radioactivă de intensitate foarte redusă. Tot mai multe persoane folosesc aplicații pe telefon sau dispozitive personale pentru a măsura calitatea aerului, fie în locuință, fie în exterior.
Îndemn însă la echilibru și analiză lucidă.
Această perioadă, de la final de toamnă până spre primăvară, este în mod tradițional mai dificilă din punct de vedere al calității aerului. Vorbim despre un cumul de factori: surse de poluare active, condiții meteorologice specifice (temperatură scăzută, umiditate ridicată, inversiuni termice, vânt slab sau direcții nefavorabile) și, foarte important, lipsa frunzișului.
În majoritatea zonelor unde apar reclamații, predomină arborii de foioase, nu coniferele. Absența frunzelor face ca poluarea să nu mai fie reținută și diminuată natural. Dinamica aerului — viteza de curgere, direcția vântului, turbulențele locale — influențează decisiv acumularea poluanților, mai ales în zonele joase ale localităților, unde aerul stagnează.
Faptul că tot mai mulți oameni își achiziționează purificatoare de aer sau senzori de măsurare este un lucru bun. Valorile obținute sunt, de cele mai multe ori, calitative, nu de laborator, dar oferă indicii utile despre tendințe și despre episoadele de aer degradat. Trebuie însă spus clar: gazele toxice complexe, compușii chimici avansați sau metalele grele nu pot fi detectate de aceste aparate simple.
Din acest motiv, rolul autorităților este esențial: explicații clare, date complete, măsurători profesioniste și comunicare transparentă.
Cu foarte mulți dintre dumneavoastră am discutat în privat: v-am explicat cum și unde se fac măsurătorile, de ce apar anumite fenomene, care sunt cauzele reale și ce măsuri de protecție sunt rezonabile. O parte semnificativă din poluare este importată, atât din est, cât și din vest. În vest există activități industriale intense și surse de ardere despre care știm încă insuficient, iar masele de aer transportă aceste substanțe spre România. În alte situații, războiul din Ucraina contribuie la deplasarea poluanților prin atmosferă, inclusiv microparticule și metale grele, nu doar praf obișnuit.
Atât timp cât infrastructura națională se rezumă mai mult la o monitorizare formală, lentă și insuficientă, fără rețele dense și fără interpretare științifică riguroasă, imaginea reală a poluării rămâne incompletă. În aceste condiții, poluanții se acumulează, mai ales în zonele cu vânt slab și relief nefavorabil dispersiei.
Unde precipitațiile sunt rare, la primele ploi apar depuneri vizibile: spumă albicioasă, reziduuri de detergenți, praf acumulat pe străzi și streașini. Atmosfera se „spală”, iar apa antrenează poluanții spre sol, apoi în râuri, afectând fauna, flora și ecosistemele, inclusiv animalele domestice și sălbatice.
De aceea, este nevoie de mai multă rigoare științifică, mai multă transparență instituțională și mai puțină panică, dar și de responsabilitate reală. Poluarea nu este un fenomen izolat, ci unul complex, cumulativ, cu efecte pe termen lung, care trebuie abordat serios, nu superficial.