Prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR, mărturia cutremurătoare despre drama unei familii din Iași

Problema de aici începe: în august a avut AVC, a urmat o istorie de film horror. În toamnă au venit din Iași în satul Pădureni, la casa părintească, să-l îngrijească pe tatăl lor, pe bunicul lui Ovidiu. Acesta tocmai a decedat cu câteva săptămâni în urmă în această casă. Din toamnă au cerut să li se facă buletin. Pentru a-și face dosarul de stabilire a gradului de handicap și să aibă un venit de aici plus asistent personal, doamna Elena a trebuit să obțină toate actele. De la buletin, care a durat peste o lună, până la programarea la Direcția de Asistență Socială și până să fie prima întâlnire au durat oare câte luni? Multe. Între timp, ei nu au mai beneficiat de nimic, că a intrat „victorioasa” Ordonanță a austerității Bolojan.

Așa cum mi-a menționat Ovidiu, personalul de la Direcția Socială din Tătărași, Iași, i-a spus că deja trebuie refăcut dosarul (pe partea neurologică, probabil să reconfirme evoluția AVC-ului) și să o aducă pe doamna la comisie la ei!!! Deci așa ceva numai în spectacolele horror poți vedea. Deși în dosar se scrie clar de către medicul de familie că persoana este imobilizată la pat, iar doctorul specialist neurolog a menționat ce a avut. Posibil să mai fie scăpări legislative, scăpări în dosar, presiune publică cu foarte multe cazuri medicale care cer sprijin legal la Direcția Socială, posibil, dar să ceri persoanelor în așa stare să se deplaseze la zeci de km să fie văzută de comisie este peste așteptări. Nu s-au inventat în acest secol alte forme de evaluare?

Paul, cu fractură de bazin, încă nu a înaintat dosarul. Însă era total fără speranță că mai apucă să vadă rezolvată și problema lui. La cum se mișcă lucrurile, mi se pare că trăim un film turnat în peșteră. O fi asta evoluție?

La câteva ore după această discuție, dimineața am ridicat în Parlament situația lor și situația tuturor celor plimbați în așa fel prin instituțiile române. Voi înainta interpelări și voi cere clarificări la ministere și la toate instituțiile locale pentru a aplica legea și pentru a găsi soluții umane.

Suntem oameni!

A dispărut oare în noi orice urmă de toleranță, empatie și omenie față de semeni???