Profesorul Corneliu Cotea, omagiat de un fost student devenit prieten: „Am pierdut un om de suflet”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Profesorul universitar dr. Corneliu Cotea este omagiat de dr. Gabriel Dumitru Ciobanu, care îi aduce un ultim omagiu printr-un mesaj emoționant, în care evocă atât contribuția sa la învățământul universitar și la formarea generațiilor de medici veterinari, cât și relația de prietenie și respect care i-a legat de-a lungul anilor.

În mesajul intitulat „In memoriam”, dr. Gabriel Dumitru Ciobanu rememorează anii în care l-a cunoscut pe profesorul Corneliu Cotea, mai întâi în calitate de student al Facultății de Medicină Veterinară din Iași, iar ulterior ca prieten și colaborator în plan profesional și personal.

„IN MEMORIAM

Profesorul universitar dr. Corneliu Cotea – un dascăl de excepție, un mentor, un prieten și, mai presus de toate, un OM

Există oameni care ne traversează viața și oameni care rămân pentru totdeauna în sufletul nostru. Oameni care ne învață o profesie și oameni care, dincolo de cunoștințele transmise, ne oferă adevărate lecții de viață. Pentru mine, profesorul universitar dr. Corneliu Cotea a făcut parte din această categorie rară de personalități, a căror prezență îți marchează profund existența și al căror exemplu continuă să te călăuzească mult timp după ce nu mai sunt printre noi.

Am avut privilegiul de a-l cunoaște mai întâi în calitate de student al Facultății de Medicină Veterinară din Iași. Era unul dintre acei profesori care impuneau respect nu doar prin vastitatea cunoștințelor, ci și prin ținuta intelectuală, prin seriozitate și prin pasiunea cu care își îndeplineau nobila misiune de dascăl.

Pentru generații întregi de medici veterinari, profesorul Corneliu Cotea a reprezentat un reper profesional și moral. A fost un om dedicat învățământului universitar, cercetării științifice și formării tinerilor, contribuind la prestigiul școlii ieșene de medicină veterinară.

Dar, dincolo de personalitatea academică, eu am avut șansa de a descoperi un om cu totul special.

Cu trecerea anilor, relația dintre profesor și fostul student s-a transformat într-o legătură de prietenie sinceră, de încredere și respect reciproc.

Domnul profesor mi-a fost mentor, sfătuitor și sprijin în numeroase momente ale vieții. Am prețuit întotdeauna discuțiile purtate cu dumnealui, sfaturile oferite cu înțelepciune și modul în care reușea să privească lucrurile cu luciditate, echilibru și experiența unui om care înțelesese profund atât profesia, cât și natura umană.

În parcursul meu profesional, inclusiv în anii în care am avut responsabilitatea conducerii unei instituții sanitar-veterinare, am înțeles tot mai bine valoarea unor asemenea oameni. Sunt momente în care experiența, un sfat bine cumpănit sau o simplă discuție cu un om înțelept valorează mai mult decât multe pagini de teorie.

Profesorul Corneliu Cotea a fost pentru mine unul dintre acei oameni la care puteam privi cu admirație și către care mă puteam îndrepta cu încredere.

Am învățat de la dumnealui că adevărata valoare profesională trebuie însoțită de caracter, că respectul nu se impune prin funcții și titluri, ci se câștigă prin ceea ce faci și prin felul în care te raportezi la ceilalți.

Privind retrospectiv, realizez că cele mai importante lecții primite de la domnul profesor nu au fost doar cele din anii studenției, ci și cele desprinse din întâlnirile și conversațiile noastre ulterioare.

M-a învățat, prin propriul exemplu, cât de importante sunt demnitatea, verticalitatea, cumpătarea și respectul față de oameni.

Plecarea sa lasă un gol greu de exprimat în cuvinte. Pentru lumea academică, dispariția profesorului Corneliu Cotea înseamnă pierderea unui dascăl și cercetător de valoare. Pentru foștii săi studenți, înseamnă despărțirea de un model profesional. Pentru mine însă, pierderea este profund personală: am pierdut un profesor pe care l-am admirat, un mentor în care am avut încredere și un prieten pe care l-am prețuit.

Rămân amintirile, discuțiile, sfaturile și acea recunoștință pe care timpul nu o poate șterge.

Cred cu tărie că un profesor adevărat nu pleacă niciodată definitiv. El continuă să trăiască prin oamenii pe care i-a format, prin valorile pe care le-a cultivat și prin binele pe care l-a lăsat în urma sa.

Iar profesorul Corneliu Cotea a lăsat în urmă mult mai mult decât o activitate academică remarcabilă. A lăsat generații de profesioniști, respect, prețuire și amintirea unui om care a știut să dăruiască din cunoașterea și experiența sa.

Domnule profesor,

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce m-ați învățat, pentru încrederea acordată, pentru sfaturile oferite și pentru prietenia cu care m-ați onorat.

Vă mulțumesc pentru că ați fost prezent în viața mea nu doar ca profesor, ci și ca om de suflet.

Sunt întâlniri pe care destinul ni le oferă o singură dată, iar întâlnirea cu dumneavoastră a fost, fără îndoială, una dintre ele.

Vă voi păstra mereu în amintire cu admirație, respect și profundă recunoștință.

Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule profesor!

Cu respect, prețuire și recunoștință,

Dr. Gabriel Dumitru Ciobanu”