Profesorul Traian Cohal, unul dintre cei mai iubiți și apreciați dascăli ai Iașului, a murit! Interviu special, In Memoriam, cu acesta

Doliu în mediul învățământului preuniversitar ieșean! A trecut la cele veșnice profesorul de Matematică Traian Cohal. Acesta și-a desfășurat activitatea la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, de aproape 4 decenii. Născut la data de 12 august 1932, în Dorohoi, dascălul a fost unul dintre cei mai iubiți și apreciați dascăli ai Iașului

Tristețe și durere în mediul învățământului preuniversitar ieșean! A murit profesorul de Matematică Traian Cohal. Acesta și-a desfășurat activitatea la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, timp de aproape 4 decenii. Născut la data de 12 august 1932, în Dorohoi, dascălul a fost unul dintre cei mai iubiți și apreciați profesori ai Iașului.

„A plecat la Domnul odată cu asfințitul Soarelui, în zi de miercuri, 19 mai 2021, Domnul Profesor de Matematică Traian Cohal, Mare Maestru, formator al multor destine, un Om între Oameni, model de Dascăl ce și-a împlinit misiunea cu mare dăruire și jertfelnicie, un caracter nobil, înveșmântat în Lumină, ce-și arată strălucirea în orice împrejurare, iubit de cei din familie, admirat de prieteni, venerat de foștii elevi ai zecilor de generații! Bunul Dumnezeu să vă așeze în cetele drepților, Domnule Profesor Drag. Veșnică să vă fie pomenirea. Hristos a Înviat!”, a transmis colectivul Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.

Profesorul Traian Cohal, o viață dedicată Matematicii

În 2020, reporterii Cotidianului „BZI” au realizat, în anul 2020, un emoționant interviu cu distinsul profesor Traian Cohal. Acesta a avut peste 40 de ani din viață dedicați Matematicii și zeci de generații cărora le-a insuflat Matematica într-o manieră specială, oameni care au ajuns la cel mai înalt nivel în viață. A fost modest, mereu cu privirea senină și bucuros că a reușit să fie mult mai mult decât un simplu profesor care stă la catedră și predă. Faptul că a reușit să fie, în primul rând, un om pentru elevii săi și a putut învăța foarte multe de la aceștia, este cel mai mare câștig. În rândurile următoare sunt prezentate câteva aspecte interesante de la începuturile vieții și carierei profesorului Traian Cohal, una din figurile de marcă ale Școlii ieșene din ultimii 60 de ani.

La început nu a fost Matematica

Paradoxal, după terminarea Liceului „Ghica Vodă” din Dorohoi, nu Matematica era o opțiune pentru tânărul Traian Cohal. Dimpotrivă, Literatura era domeniul spre care ar fi dorit să se îndrepte în facultate. „Originea «nesănătoasă» pentru acele vremuri, respectiv anii ’50, a fost o piedică și am ales Facultatea de Matematică din cadrul Universității «Alexandru Ioan Cuza». Paradoxal este că, în timpul liceului, nu m-am gândit niciodată că voi face Matematică. Parinții mei neavând o situație «corespunzătoare» pentru începutul anilor ’50, nu am avut nicio șansă să intru la facultatea pe care eu aș fi dorit-o. Atunci, am ales o facultate mult mai «generoasă» și care accepta și tinerii care aveau o situație mai puțin «sănătoasă»”, mărturisea profesorul Cohal. Au fost clipe în care a fost pe punctul de a renunța, dar viitorul sumbru al muncitorului pe șantierele patriei l-a întărit și mai mult pentru a continua și nu a cedat.

„La un anumit moment am constatat că eram destul de departe în ceea ce privește pregătirea mea la Matematică  față de anumiți colegi ai mei și a fost un gând că poate ar fi mai înțelept dacă aș renunța. Mă gândeam totuși că, din moment ce am avut această șansă de a veni în rând cu lumea, s-ar putea ca, părăsind facultatea, altă șansă să nu mai am. Faptul că urma să devin un șantierist, că așa era moda atunci…

Am strâns din dinți și am mers mai departe, ținând cont de dictonul latin care m-a ghidat în viață: «Labor omnia vincit improbus» (O muncă perseverentă învinge orice), am zis că, ținând seama de această cugetare și în condițiile în care voi munci la limita forțelor mele, voi ajunge și eu acolo unde credeam că ar trebui să fiu și, poate, ar fi chiar și normal gândindu-mă la antecedente”, spunea profesorul.

„Șomer de lux”, după terminarea facultății

După finalizarea studiilor universitare a urmat o altă perioadă grea și aparent lipsită de orizont. În condițiile în care regimul de atunci era unul extrem de „apăsător”, visul de a urma o carieră academică a fost frânt într-o manieră brutală. Nu a renunțat și a luptat pentru a continua.

„După facultate m-am trezit pe drumuri deoarece a fost o conjunctură aparte. Cel mai greu am digerat faptul că nu am obținut un post în învățământul mediu și am fost o perioadă «șomer de lux». Debutul meu în carieră a fost la Liceul «Ibrăileanu» în 1959 și atunci a fost punctul primei întâlniri cu Școala. În toamna lui ’60 am primit un telefon și am fost întrebat dacă vreau să fiu profesor la Liceul «Cuza», unde am funcționat până în 1966. Din 1966, înființându-se la Liceul Internat «Negruzzi» clasele speciale de Matematică, am fost chemat aici și așa am început activitatea pe care am încheiat-o în 1997, când am ieșit la pensie”, mai declara Traian Cohal.

Și-a dorit mereu să fie învățător

Marea dorință a profesorului Traian Cohal a fost aceea de a fi învățător, deoarece acesta este ca un al doilea „părinte” pentru copii și este persoana care le poate oferi cele mai importante elemente de viață unor ființe aflate în formare.

„Să devin învățător, aceasta a fost marea mea dorință, mult mai mare decât cea de a fi profesor. Pe învățător îl văd ceva mai mult decât ca pe un profesor… Învățătorul este ca un al doilea părinte, care vine și se adresează copilului, și actualii dascăli nu ar trebui să uite acest lucru…”, mai spunea profesorul. În viață și-a dorit foarte mult să fie dincolo de un simplu om la catedră și care oferă doar informația seacă și neutră.

De aceea, s-a apropiat foarte mult de sutele de elevi pe care i-a avut și mărturisește că a învățat foarte mult de la aceștia. „Am învățat foarte mult de la elevii mei și a fost o legătură specială. Toată viața, marea mea dorință a fost să ofer, alături de ceea ce vine din mintea mea, și ceea ce vine din inima și sufletul meu. Am reușit să concretizez în mare parte acest lucru, în cărțile și culegerile mele”, conchidea Traian Cohal.

Bursa „Traian Cohal” susține financiar copiii din mediul rural

Una din distincțiile pe care le-a primit de-a lungul timpului și la care ține foarte mult este cea de a se instaura, acum 16 ani, bursa „Traian Cohal”, cea care-i susținea financiar pe cei mai buni copii care învățau în mediul rural. Printre foștii elevi pe care i-a avut profesorul Cohal se disting somități de astăzi din domeniul Matematicii.

„Vreau să-i menționez pe unii dintre cei mai buni elevi ai mei aici: Horia Neculai Teodorescu, profesor la Universitatea Tehnică și membru corespondent al Academiei Române, Octavian Păstrăvanu, membru al Academiei de Științe Tehnice, pe Ovidiu Cârjă, decan al Facultății de Matematică de la Universitatea «Cuza», Mircea Bârsan sau Constantin Zelinescu. Dintre cei pe care i-am avut în generațiile mai noi îi menționez pe Dan Tiba, Gheorghe Aniculăiesei sau Gabriel Turinici”, spunea cu emoție profesorul Cohal în 2010. Dumnezeu să-l odihnească în pace!