Puţini mai știu că, acum, aşa ceva există în Palatul Culturii din Iași. Erau folosite și utile pentru milioane de bărbați

Unul dintre cele mai interesante şi utile obiecte, folosite de milioane de români acum zeci de ani, se regăsesc încă chiar la Palatul Culturii din Iași. O descriere a acestora o face unul dintre membrii echipei faimoasei instituții în toată România.

Vă amintiți sifoanele alea vechi, de sticlă, în special cele de un litru? V-ați fi închipuit că în sec. XXI ele vor ajunge piese de muzeu?

Istoria sifonului a început în anul 1772, când omului de știință Joseph Priestley i-a tunat prin cap ideea de a lua niște apă chioară și de a o îmbogăți cu dioxid de carbon obținând astfel o băutură înțepătoare pe limba numai bună pentru un pahar de șpriț! Când eram copil, combinam sifonul cu sirop de trandafir, zmeură sau muguri de brad meșterite de bunica în bucătăria ei miraculoasă! Am încercat și cu sirop de căpșuni, dar m-am umplut de bube, fiind alergică la acest fruct minunat.

RomaniaTV

Concedieri ȘOC după plecarea Andreei Bălan. Vedeta dată AFARĂ cu scandal

Observatornews.ro

Conceptul care se află într-un singur oraș din România. Primăria a investit un milion de euro: "Mai la îndemână"

În România interbelică sifonul era un element de consum nelipsit de pe mesele cârciumelor ori ale teraselor de vară, iar sifonăriile erau prezente în toate mahalalele comerciale, ca element al culturii urbane.

În perioada comunistă, sifonul era un fel de simbol național, fiind cea mai populară băutură carbogazoasă de pe piață, aproape orice alimentară dispunând de un colț unde funcționa o sifonărie.

Sifoanele astea două (fabricate de Moritz Smilovici și fiii, din IAŞI), împreună cu alte surate de-ale lor, au ajuns în colecțiile Muzeului Ştiinţei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” din Iași. Unele au fost etalate în diverse expoziții organizate de-a lungul timpului. Acestea fiind spuse vă invit să ciocnim virtual un pahar de șpriț cu sifon și vă urez o zi frumoasă! Hai noroc și sănătate, că-i mai bună decât toate!

Fotografia a fost făcută de Octav Poncu, un prieten priceput într-ale fotografiei, căruia îi mulțumesc!
( Celia Iacob- conservator, Muzeul Ştiinţei și Tehnicii ” Ștefan Procopiu” Iași).