Ca stăpân de patruped, relația cu acesta nu se rezumă la plimbări, mângâieri și joacă, ci legătura se construiește zi de zi și este bazată pe încredere, protecție și grijă constantă. Te bucuri de o după-amiază în parc, câinele tău aleargă liber prin iarbă, își îngroapă boticul în pământ, se rostogolește și explorează tot ce îl înconjoară. Este fericit, dar fiecare pas și contact cu mediul poate fi și o sursă de risc: ouăle sau larvele paraziților se găsesc în sol, în apă stătută, în excrementele altor animale, iar câinii ajung ușor în contact cu ele.
Chiar și un câine care trăiește în apartament și iese afară doar pentru nevoile fiziologice nu este complet protejat; pericolul există oriunde, iar prevenția este mereu mai puțin costisitoare decât tratamentu.
Veterinarii atrag atenția asupra unui lucru pe care mulți proprietari îl subestimează: acela că eficiența produselor antiparazitare interne nu ține doar de calitate, cât mai ales de modul în care sunt administrate, de frecvența utilizării și de alegerea produsului potrivit stilului de viață al câinelui.
Protecția internă, la fel de importantă ca cea externă
Poate ești deja obișnuit cu ideea de a aplica periodic soluții antiparazitare externe, pentru că vezi imediat efectul lor: dispariția puricilor, prevenirea mușcăturilor de căpușe, lipsa scărpinatului obsesiv. Însă paraziții interni, viermii intestinali (rotunzi, plați sau cârlig) și protozoarele sunt la fel de periculoase; la început, simptomele constau într-o blană mai ternă, pierdere ușoară în greutate, scaune moi sau modificări de apetit. În stadiile avansate, însă, pot provoca probleme grave, inclusiv blocaje intestinale, anemie severă sau afectarea organelor interne. Veterinarii subliniază că aceste infestări nu țin cont de vârstă, rasă sau de faptul că un câine ”nu intră în contact cu alții”; transmiterea se poate face și prin apă, hrană crudă sau simplul contact cu solul contaminat.
Ceea ce mulți proprietari nu știu este că, în lipsa unui program regulat de antiparazitare interna caini, patrupedul poate fi purtător asimptomatic pentru o perioadă lungă de timp, răspândind paraziții în mediul înconjurător și chiar punând în pericol sănătatea membrilor familiei, mai ales a copiilor.
Alegerea produsului potrivit se face la recomandarea veterinarului
Diferențele dintre produsele antiparazitare interne apar atât în ceea ce privește spectrul de acțiune, cât și forma de administrare și durata eficienței: unele produse acoperă o gamă mai largă de paraziți, altele sunt specializate pe anumite tipuri de infestări. Există pastile deparazitare interna caini masticabile, soluții lichide, paste orale și chiar combinații cu antiparazitare externe, care oferă protecție dublă.
Dar este important ca tratamentul să fie adaptat în funcție de greutatea câinelui, vârsta lui și eventualele probleme medicale existente. Un produs eficient pentru un adult sănătos nu este neapărat potrivit și pentru un pui sau pentru un câine senior cu afecțiuni hepatice. De aceea, veterinarul va recomanda întotdeauna un produs specific, în urma unui consult și, uneori, a unei analize de laborator, precum examenul coproparazitologic, care indică exact tipul de parazit prezent.
Respectarea cu strictețe a calendarului de administrare
Poate cea mai mare greșeală pe care o fac proprietarii este să considere că o singură administrare, ”din când în când”, este suficientă. Eficiența produselor antiparazitare interne depinde în mod direct de respectarea intervalului recomandat de administrare, care este, de regulă, la fiecare 3 luni.
Veterinarii recomandă să îți notezi în calendar datele exacte de administrare, astfel încât să nu uiți și să nu întârzii tratamentul. În plus, este bine să alegi o perioadă a lunii ușor de reținut (de exemplu, prima zi din fiecare trimestru sau ziua de naștere a câinelui) pentru a transforma acest obicei într-o rutină ușor de respectat.
Monitorizarea stării de sănătate după administrare
Veterinarii recomandă să observi cu atenție câinele în primele 24-48 de ore după administrarea unui antiparazitar intern. Reacțiile adverse sunt rare, dar pot include vărsături, diaree, letargie sau lipsa apetitului.
În cazuri foarte rare, pot apărea reacții alergice, manifestate prin umflături, mâncărimi intense sau dificultăți de respirație, situații în care este necesar să ajungi imediat la medic. Chiar și în lipsa unor simptome vizibile este bine să urmărești evoluția stării generale a câinelui, iar la intervale regulate să faci un examen coproparazitologic pentru a confirma eficiența tratamentului.
Deparazitarea internă trebuie să fie sincronizată cu cea externă, pentru a acoperi toate potențialele surse de infestare. În plus, igiena mediului în care trăiește câinele este esențială. Curățarea regulată a culcușului, spălarea bolurilor și evitarea zonelor cu risc ridicat (cum ar fi spațiile verzi frecventate de animale fără stăpân) fac parte din aceeași strategie de protecție.