Reformă sau pericol? Ce trebuie să știe românii despre comasarea comunelor

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Dezbaterea privind reorganizarea administrativă a României, prin comasarea comunelor, a revenit în prim-plan, pe fondul presiunii de a reduce cheltuielile statului și de a crește eficiența administrației locale.

Ideea stârnește atât speranțe, cât și temeri: poate aduce profesionalizare, capacitate mai mare de investiții și planificare coerentă, dar riscă să genereze costuri neașteptate, pierderi de proximitate și marginalizarea satelor mici.

Ce presupune comasarea comunelor

În ultimele zile, economistul Andrei Caramitru a atras atenția asupra diferențelor semnificative dintre România și alte state europene în privința populației „per primar”, iar premierul Ilie Bolojan a avertizat că, dacă eficientizarea aparatului local eșuează, comasarea administrativă va deveni inevitabilă.

Comasarea, în forma maximală discutată, înseamnă reducerea numărului de primării prin unirea mai multor comune într-o unitate mai mare, cu un singur primar și un aparat administrativ reorganizat. Scopul declarat: reducerea risipei, creșterea capacității administrative și independența serviciilor publice de fluxurile centrale de finanțare.

Dar efectele pozitive nu sunt automate. Fără o planificare atentă și reguli clare de tranziție, reforma poate genera blocaje, tensiuni și costuri neașteptate, în timp ce o implementare bine calibrată poate aduce economii reale și o administrație mai profesionistă, păstrând legătura dintre cetățean și serviciile publice.

Argumentul principal în favoarea comasării este financiar. Reducerea numărului de primari, cabinete și consilii locale ar diminua duplicările de funcții în contabilitate, urbanism, achiziții sau juridic, mutând resursele către investiții și servicii. În plus, comunele mai mari ar putea negocia contracte mai avantajoase pentru salubritate, iluminat sau mentenanță, reducând costurile pe cap de locuitor.

Însă economiile nu sunt garantate. Integrarea bugetelor, contractelor și a sistemelor informatice poate fi costisitoare, iar armonizarea salariilor și a procedurilor interne poate ridica temporar cheltuielile. Păstrarea unor puncte de lucru pentru accesul la servicii poate menține o parte din costuri, doar că într-o altă formă.

Profesionalizare versus distanță față de cetățean

Un beneficiu major este profesionalizarea administrației. Comunele mici întâmpină dificultăți în atragerea și păstrarea specialiștilor, iar comasarea poate crea echipe stabile pentru fonduri europene, achiziții, urbanism sau managementul investițiilor. Aceasta poate reduce erorile, întârzierile și proiectele gestionate „din inerție”.

De asemenea, planificarea și implementarea serviciilor publice de bază devin mai coerente: apă-canal, drumuri, transport școlar sau salubritate pot fi administrate mai eficient pe o arie mai mare, cu bugete previzibile.

În schimb, distanța față de centrul administrativ poate fi un cost social. Satele mici riscă să se simtă marginalizate, participarea civică poate scădea, iar relația cetățean-serviciu public se poate birocratiza dacă nu există mecanisme de reprezentare și servicii de proximitate.

Comasarea poate permite gândirea teritoriului ca sistem integrat. Unitățile mai mari pot coordona investiții în utilități, transport, sănătate, educație și zone economice, crescând eficiența proiectelor și puterea de negociere la nivel județean sau național.

Riscul este însă polarizarea: investițiile se pot concentra în centrul administrativ, iar satele periferice pot fi lăsate „pe lista de așteptare”. Fără reguli clare și transparente, reforma poate adânci inegalitățile și conflictele locale.

Reforma promite și reducerea micro-clientelismului. În comunele mici, relațiile personale domină instituțiile; comasarea poate limita angajările și contractele „pe prietenii”, crescând rolul controlului intern și al profesionalismului.

Totuși, centralizarea puterii într-o singură funcție executivă poate genera riscuri: în loc de multe risipe mici, pot apărea câteva risipe mari greu de contestat, iar noul primar poate deveni un actor politic puternic. Pe piața muncii, apar posturi mai atractive și stabilitate pentru specialiști, dar disponibilizările din primăriile comasate pot afecta comunitățile mici și amplifica migrația.

Comasarea comunelor poate fi o reformă de eficiență și dezvoltare sau o sursă de haos costisitor. Dacă statul garantează servicii de proximitate, transparență în alocarea investițiilor, gestionarea corectă a tranziției și control financiar robust, administrația devine mai competentă și sustenabilă. Fără aceste măsuri, reforma riscă să transforme o problemă de costuri într-o problemă de încredere și coeziune socială.