Regina interzisă în istorie. Cum a fost ștearsă din amintire femeia care a condus Egiptul

Regina Hatshepsut, una dintre cele mai strălucite figuri ale Egiptului Antic, a condus imperiul cu peste 1.500 de ani înainte de Cleopatra și a marcat o eră de prosperitate, expansiune comercială și dezvoltare culturală. Cu toate acestea, amintirea sa a fost aproape ștearsă din istorie, iar semnele domniei ei au fost distruse sistematic după moartea sa. Motivul? Mult timp s-a crezut că răzbunarea personală a succesorului său, Tutmes al III-lea, a stat la baza acestei campanii de ștergere a memoriei reginei. Un nou studiu pune însă sub semnul întrebării această ipoteză.

Cercetătorul Jun Wong, de la Universitatea din Toronto, susține într-un articol publicat în prestigioasa revistă Antiquity că obsesia cercetătorilor de a interpreta distrugerea moștenirii lui Hatshepsut ca un act misogin ar putea fi exagerată. El subliniază că, de-a lungul timpului, genul reginei a fost privit ca principala cauză a eliminării sale postume din istorie. Totuși, Wong propune o perspectivă diferită: acțiunile lui Tutmes al III-lea au avut mai degrabă o motivație ritualică și practică, specifică vremurilor, decât o dorință de răzbunare împotriva unei femei la putere.

Hatshepsut, femeia-faraon pe care istoria a vrut s-o uite

Potrivit studiului, distrugerea statuilor și a altor simboluri ale reginei Hatshepsut a avut loc nu doar din voința directă a lui Tutmes al III-lea, ci și din cauza nevoii generațiilor următoare de a reutiliza materialele în construcții. Wong a analizat fragmentele statuilor reginei descoperite în cadrul săpăturilor arheologice din anii 1920 și a ajuns la concluzia că, în mare parte, distrugerile au avut explicații pragmatice, mai degrabă decât unele alimentate de ură sau resentimente.

Regina Hatshepsut a condus Egiptul după moartea soțului său, Tutmes al II-lea, la început ca regentă pentru fiul său vitreg, viitorul Tutmes al III-lea, pentru ca ulterior să-și revendice titlul complet de faraon. Ea a extins granițele comerțului, a inițiat construcții impresionante, inclusiv celebrul templu funerar din Valea Regilor, Luxor, și a lăsat o amprentă culturală de netăgăduit.

Cu toate acestea, la scurt timp după moartea sa, reprezentările sale au fost distruse, numele șters de pe inscripții, iar moștenirea sa aproape eliminată. Wong susține că aceste acțiuni au fost mai degrabă parte a unui proces obișnuit de neutralizare a puterii regilor defuncți, așa cum cereau riturile vremii, și nu un atac personalizat asupra unei regine.

Această reevaluare aruncă o nouă lumină asupra modului în care istoria Egiptului Antic a fost scrisă și interpretată, punând sub semnul întrebării teoriile care au dominat decenii întregi cercetările despre Hatshepsut și soarta sa postumă.