Într-un mod cât se poate de explicit, în această săptămână, reprezentanți de marcă ai Kremlinului au redefinit termenul de „țintă militară legitimă”. Acest efort doctrinar, periculos de consistent, a culminat cu o declarație pe cât de explicită, pe atât de agresivă a lui Vladimir Putin. Rezultă fără echivoc că România ar putea fi declarată de către Federația Rusă o țintă militară legitimă.
Liderul de la Kremlin, ca de obicei, face simultan două declarații contradictorii. Prima este asigurarea pe care o dă din nou cum că nu are nici cea mai mică intenție de a ataca statele NATO. Iar cea de-a doua se bate cap în cap cu prima. După cum se știe, pregătirea militară a piloților ucraineni pentru utilizarea aeronavelor multirol F-16, cu care urmează să fie înzestrată armata ucraineană prin donații făcute de diferite state, se apropie de sfârșit. Ea s-a desfășurat în cvasitotalitate în alte state și nu în România, așa cum au anticipat în mod greșit în mai multe rânduri miniștri români ai Apărării Naționale. Odată încheiată instrucția acestora și pe măsură ce aeronavele sunt livrate Ucrainei, așa cum este și firesc, ele urmează să fie utilizate pentru apărarea spațiului aerian și teritoriului acestui stat, supus unei îndelungate agresiuni. Desigur, se pune problema de unde vor decola aceste avioane de luptă și unde se vor întoarce ele după îndeplinirea misiunilor. Și de aici încolo se derulează cea mai nouă provocare lansată de Vladimir Putin.
Fără a avea pretenția că aș fi dobândit abilități specifice unui analist militar, pot pune mâna în foc că atacurile executate de aviația Federației Ruse au vizat de-a lungul acestui război între altele și aeroporturile ucrainene, în special cele militare. Este clar că acestea fie au devenit de neutilizat pentru avioanele multirol F-16, care nu pot decola și nu pot ateriza decât dacă au la dispoziție piste cu o lungime considerabilă sau, dacă nu sunt chiar toate aeroporturile transformate în ruine, ele ar urma să fie vizate în perioada imediat următoare de atacuri masive executate de bombardierele rusești. În aceste condiții, în mod firesc, se discută la nivelul NATO despre posibilitatea ca viitoarele escadrile de luptă ale Ucrainei să staționeze, să decoleze și să aterizeze după îndeplinirea misiunilor pe aeroporturi aflate în state terțe. Cum ar fi cele din Polonia, din România sau din statele baltice. La acest proiect, despre care au aflat detalii serviciile secrete ale Federației Ruse, se gândește Vladimir Putin atunci când vorbește despre apariția unor ținte legitime, adică obiective pe care Federația Rusă le are în vedere pentru a le ataca și pentru a se proteja astfel. Și iată în continuare unde apare fractura logică, desigur intenționată, care stabilește linia de demarcație dintre un șef de stat preocupat să apere suveranitatea și integritatea țării pe care o reprezintă și un alt tip de șef de stat, agresiv, care atentează în mod deliberat la suveranitatea altor state, punând într-un grav pericol pacea lumii.
Niciunul dintre strategii militari NATO nu a pus vreodată problema, nici măcar în spatele ușilor închise, ca aeronavele multirol donate Ucrainei și pilotate de specialiști ai acestei țări să atace teritoriul Federației Ruse, să lovească obiective de pe acest teritoriu, după care să se întoarcă la bază, baza aflându-se în state din proximitatea Ucrainei. Misiunea acestor aeronave, acestei noi flote militare care va intra în dotarea Ucrainei, este de a apăra spațiul aerian al acestui stat supus agresiunii. Ca atare, neexistând niciun scenariu de atacare a unor obiective de pe teritoriul Federației Ruse, Vladimir Putin forțează la maximum nota, declarând răspicat faptul că statele care găzduiesc această flotă de aeronave multirol pot deveni ținte legitime. Dacă nu care cumva Vladimir Putin consideră că tot ceea ce a cucerit în mod ilegitim și și-a adjudecat prin false referendumuri, tot în mod ilegitim, ar reprezenta un teritoriu intangibil al Federației Ruse. Care deci trebuie apărat în orice chip și cu orice preț. Chiar și cu prețul declanșării celui de-al Treilea Război Mondial.
Nu știm în acest moment dacă intenția avută în vedere de strategii ucraineni împreună cu strategii NATO vizează și atacarea unor obiective din Peninsula Crimeea, din Donbas sau din Lugansk, teritorii aparținând Ucrainei, dar care au primit și un fals statut de teritorii aparținând în prezent Federației Ruse. Sau dacă nu care cumva în concepția lui Vladimir Putin și cei 500.000 de km pătrați cuceriți în cursul ofensivei din această primăvară ar reprezenta tot „teritoriul legitim al Federației Ruse”. Sau poate, așa cum noul țar al Rusiei a mai declarat în câteva rânduri, în concepția Kremlinului întreaga Ucraină ar fi de fapt parte a Federației Ruse. Și în consecință orice tentativă de a o apăra poate alimenta pretextul „țintelor legitime”.
Aceasta este direcția extrem de periculoasă și de perfidă în același timp în care se dezvoltă în prezent retorica promovată de Vladimir Putin. Această retorică trebuie demontată cu argumente, desigur nu de către analiștii alimentați cu „informații” de serviciile secrete ale Federației Ruse, nu de către analiștii duplicitari, ci de către oamenii cu picioarele pe pământ, capabili și dispuși să facă distincția între adevăr și minciună.