Vă invit să urmărim o analiză atentă și obiectivă asupra derapajelor și disfuncțiilor din tentativele de reformare liberală a sistemului medical, asociate cu ineficiența Ministrului Sănătății și a echipei ministeriale actuale, aspecte care arată că există o lipsă de dialog și empatie în raport cu cetățenii, dar și evitarea oricărei forme de prezentare și transparentizare a intențiilor și a obiectivelor manageriale asumate de Guvern. În acest sens surprinde și lipsa de reacție și acțiune din partea organelor competente, care ignoră necesitatea unor investigații, a unor cercetări care să verifice măsura în care legislația este încălcată sau dacă există conflicte de interese și abuzuri în funcție.
Opinia publică, presa, specialiștii din domeniu, politicienii au apreciat ca fiind inadmisibilă situația actuală din Ministerul Sănătății, în contextul în care ministrul semnează un contract de muncă la o clinică privată la 3 zile după numirea sa în Guvern, iar în următoarele săptămâni singura sa preocupare este să introducă sistemul medical privat în programele de sănătate finanțate consistent din bugetul de stat, inclusiv a clinicii private pentru care lucrează. Prezența conflictului de interese este evidentă, iar lipsa de acțiune a Guvernului și a autorităților statului îi fac părtași la aceste nereguli clare.
Ineficiența și discursul dublu sunt vizibile, completate și de seria de probleme menționate în legătură cu Ministerul Sănătății, unde, actualul ministru, încurcat în declarații contradictorii sau iresponsabile, ocolește adevaruri și amână o onorabilă demisie din funcția publică – demisie care se impune din rațiuni de management și legalitate a demersurilor, dincolo de calitatea profesională certă pe care o supune astfel relativizărilor prin aceste măsuri interesate și incorecte.
Toate aceste aspecte conduc spre indiciile unor situații dacă nu toate ilegale – cel puțin imorale, umbrind și mai mult imaginea sistemului medical din România. De aceea, demisia este necesară și logică, în contextul unor repetate demersuri controversate. La câteva luni de la instalarea actualului guvern, observăm o discrepanță uriașă față de obiectivele susținute în Programul de guvernare și măsurile luate până în prezent, în domeniul sănătății. La finanțarea sistemului de sănătate regăsim declarativ o aparentă susținere a spitalelor publice, pentru a avea o autonomie administrativă mai mare, dar, în realitate, măsurile și deciziile ministeriale vizează flagrant doar susținerea și dezvoltarea spitalelor private, în general a sistemului medical privat.
Care sunt riscurile finanțării excesive și preferențiale din bugetul de stat, în cazul spitalelor private?
1. Se afectează profund accesul la îngrijire medicală decentă pentru majoritatea cetățenilor, care nu își permit să plătească alte costuri suplimentare, o eventuală coplată percepută de clinicile private;
2. Eventualele pierderi în derularea serviciilor medicale le suportă bugetul public de stat, iar profitul este orientat spre instituția privată;
3. Se accelerează o tendință de subfinanțare deja cronică a sistemului de sănătate, mergând treptat spre un posibil colaps financiar;
4. Orientarea resurselor financiare către sistemul privat de sănătate trebuie să se facă transparent, cu proceduri legale și clare, fără a afecta finanțarea și așa modestă a investițiilor în infrastructură, dotări, aparatură, medicație de calitate etc.
Dreptul la sănătate reprezintă una din valorile esențiale ale unei democrații consolidate, un drept imuabil, prin care starea de bine a cetățenilor din perspectivă fizică, socială, psihică trebuie să fie o prioritate pentru toate abordările guvernamentale. Dincolo de jocurile de culise ale lumii politice, de perspective și polemici de specialitate, este necesar să înțelegem faptul că educația și sănătatea sunt elemente care nu trebuie să fie niciodată afectate de crize sau interese politice, economice, și mai ales de o gravă ineficiență guvernamentală.
Se conturează astfel o perspectivă politică și guvernamentală sumbră, care tolerează conflictele de interese, susținerea incorectă a sistemului medical privat, a corporațiilor din industria medicală prin modificări legislative și împărțire discreționară de fonduri publice, la care adăugăm și perspectiva dramatică a afectării pensiilor și a creșterilor preconizate pentru acestea, amânarea măririlor salariale din zona educației, amânarea măririi alocațiilor pentru copii, deci pe toate planurile – ineficiență indiscutabilă.
Sistemul medical de stat trebuie să fie în primul rând în atenția unui Guvern responsabil, întrucât acesta este sistemul accesibil pentru majoritatea românilor, nucleu al unor politici publice echitabile și incluzive, fără să existe o concurență incorectă cu sistemul medical privat, un sistem care are importanța, rolul și meritele lui incontestabile…
Protejarea și îngrijirea sănătății reprezintă obiectivul major al politicilor publice, justiția socială și umanitarismul sunt valori de bază în contextul politicilor de sănătate publică. De aceea dreptul de a beneficia de cele mai înalte standarde de calitate în privința serviciilor medicale trebuie să fie o obligație în legislația națională, în acord cu perspectivele internaționale și europene referitoare la drepturile omului, accesul la servicii de sănătate și de educație care oferă garanția competenței, a calității și accesibilității.