Aceasta este cea mai importantă concluzie a Summitului celor trei importanți șefi de state atomice, dintre care doi, Statele Unite și China, sunt și cele mai importante puteri economice. O altă concluzie acceptabilă este că întâlnirea marchează pur și simplu capitularea fără război a Statelor Unite.
Niciunul dintre obiectivele anunțate și insistent comentate de presa de pretutindeni nu a fost atins la acest Summit. Nici în ceea ce privește vreo înțelegere privind asigurarea resurselor energetice pentru statele lumii, nici în domeniul nuclear, în sensul neproliferării sau reducerii arsenalelor, și cu atât mai puțin în ceea ce privește războiul din Ucraina. La niciunul dintre aceste capitole nu s-a ajuns la un angajament tripartit, deci la o concluzie. Și nici măcar în ceea ce privește reformarea Organizației Națiunilor Unite, în condițiile în care Statele Unite, Rusia și China au fost de acord că acest lucru trebuie să se producă. Există însă un singur punct, în mare măsură insignifiant, unde înțelegerea a fost deplină. Condamnarea drept ineficientă a Curții Penale Internaționale de la Haga. În rest, bla-bla-bla. Doar declarații de intenții.
În oglindă, summitul european de la Berlin, patronat de liderii Germaniei, Franței și Marii Britanii, a fost la fel de ineficient, pentru că pur și simplu aceștia nu au avut la ce să se raporteze.
Mulți analiști din lumea întreagă susțin că ar fi avut loc o nouă Yalta, nume invocat de nenumărate ori în mod nostalgic de Vladimir Putin, dar, în realitate, nu au fost trasate niciun fel de noi sfere de influență. Astăzi, lumea nu este altfel împărțită decât a fost ieri. Ceea ce însă s-a schimbat este la nivelul percepției. Și nu numai. Cum precizam mai sus, Statele Unite au renunțat fără luptă la deținerea hegemoniei mondiale. Dar nu au renunțat zilele trecute, ci treptat, sub presiunea creșterii de neoprit a Chinei. Însă nici această nouă realitate nu poate fi trecută la capitolul realizări ale Summitului din China.
O mențiune separată poate fi făcută, cu umorul necesar, în ceea ce privește extinderea articolului 5 asupra Ucrainei în cadrul unor eventuale garanții de securitate, dacă și când războiul va înceta. Statele Uniunii Europene solicită ceea ce Donald Trump, cu jumătate de gură, a sugerat, și anume ca, în viitor, Ucraina să poată beneficia de prevederile articolului 5 din Tratatul NATO, care, de fapt, nu a fost activat decât o singură dată în istorie. Dar asta se întâmplă simultan cu solicitarea insistentă a lui Vladimir Putin, neîmpărtășită nici măcar de liderul chinez, ca trupele NATO să fie retrase pe aliniamentul care a existat cândva, înainte de încheierea Războiului Rece.
Distanța între cele două viziuni este însă atât de mare, încât, pentru moment, nici măcar nu poate fi luată în calcul.