Salvează vieți la 29 de ani – „Medicina se învață cu sufletul – Luptăm pentru viață!”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

La doar 29 de ani, medicul rezident Ioana Știrban a reușit să salveze sute de vieți în cei șapte ani de activitate dedicați Spitalului de Neurochirurgie din Iași și participă la cele mai complicate intervenții chirurgicale.
S-a îndrăgostit de medicină de mic copil și și-a urmat visul. Din primul an de facultate Ioana Știrban s-a dedicat Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iași:
• Sunt norocoasă să fac parte dintr-o echipă foarte bine pregătită de la care am ce să învăț, alături de care am participat la operații complexe și dificile.
• Uneori, când discutam cazurile mă simt copleșită de volumul de cunoștințe acumulate de colegii mai mari dar astfel sunt provocată să mă autodepășesc.
• Neurochirurgia implică multe ore de muncă, oboseală și stres dar îți oferă satisfacție și fericire după fiecare intervenție chirurgicală.
“Înainte de începerea clasei a V-a, un incident de joacă neplăcut avea să mă schimbe dintr-un copil ce era terifiat de medici și spitale într-unul tot mai atras de acest domeniu, moment în care am știut că vreau să devin medic, iar de atunci am așteptat cu nerăbdare să cresc pentru a-mi îndeplini visul.
Am avut norocul ca, în primul an de facultate, unul dintre asistenții de stagii de la anatomie să fie medic rezident neurochirurg, iar la îndrumarea acestuia am început să merg în gărzi. Nu pot uita nici acum prima mea gardă, eram speriată, dar entuziasmată, însă de atunci, acestea au devenit o dependență pentru mine. Am avut norocul de a întâlni o echipă minunată, care nu m-a subestimat, ci m-a încurajat, ajutându-mă să mă integrez încă de pe atunci ca și cum aș fi fost parte din echipă.
Pentru a fi sigură că neurochirurgia este singura care mi se potrivește, am făcut gărzi în mai multe specializări, iar în anul IV de facultate am început voluntariatul la SMURD, activitate care mi-a adus multe satisfacții, dar care nu se compara cu cele aduse de domeniul pe care știam încă din primul an că vreau să îl urmez.
În preajma examenului de rezidențiat am avut parte de trăiri foarte intense, am fost speriată de ideea de a mă gândi la a II-a și a III-a opțiune, dar am avut șansa de a plânge de fericire în ziua repartiției, când parcă nu puteam realiza că visul meu a devenit realitate.
În prima zi în care am intrat pe secție ca medic rezident am simțit că am ajuns între prieteni, dar am început să percep diferit complexitatea specializării pe care am ales-o, deoarece m-am lovit de frica de a lua decizii. Brusc, nu mai aveam doar rolul de a răspunde corect la stagii, ci trebuia să aleg măsuri terapeutice corecte pentru pacientul din fața mea.
Acum gărzile au devenit o provocare, am învățat că este important să recunoști atunci când nu știi și să ceri ajutorul, pentru că pacienții sunt mai importanți decât propriul orgoliu.
În momentul în care intru în sala de operații, simt că neurochirurgia mă întregește, mă face fericită și realizez că această specializare reprezintă o adevărată provocare, care necesită o pregătire continuă, ai nevoie de finețe, dar și de precizie în gesturi, trebuie să te gândești până la cel mai mic detaliu al intervenției chirurgicale, dar și la partea estetică de la finalul acesteia, iar în orice moment trebuie să fii pregătit pentru neprevăzut.
Neurochirurgia te conturează ca om și ca medic, te învață să te bucuri alături de pacienți atunci când aceștia pleacă fericiți acasă, dar te și învață să accepți acele momente în care oricât ai vrea, nu mai poți face nimic.
Am întâlnit pacienți care m-au marcat și m-au făcut să simt frustrarea neputinței mele din acele momente, dar tot ei m-au învățat că medicii trebuie să fie oameni, nu funcții și cât de important este este să le acorzi din timpul tău pentru a-i asculta și a-i încuraja, precum și că aceștia trebuie tratați cu respect și integritate, nu ca pe o patologie de care trebuie să te ocupi.
Fericirea, entuziasmul și sentimentul de satisfacție pe care le simt atunci când începe intervenția chirurgicală îmi confirmă faptul că am ales cea mai bună opțiune pentru mine și că toate momentele grele nu au făcut decât să mă ajute să prețuiesc mai mult norocul de a-mi trăi visul în fiecare zi.
Vă încurajez să faceți cât mai multe gărzi și activități de voluntariat, pentru a fi siguri că alegeți specializarea care vi se potrivește cel mai bine. Nu vă lăsați influențați de sfaturile altora în acest sens, folosiți-le pentru a vă orienta și mergeți pe varianta care vă motivează să vă autodepășiți și vă face fericiți!”, a declarat dr. Ioana ȘTIRBAN, medic rezident Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iași.