Miercuri, 21 mai 2025, creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. Sărbătoarea este marcată în calendarul creștin ortodox cu cruce roșie, iar în această zi, românii respectă numeroase tradiții și obiceiuri care au fost transmise din generație în generație.
Cine au fost Sfinții Împărați Constantin și Elena
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut ca Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale, în data de 25 iulie 306. Conform istoricilor, înainte de lupta din data de 28 octombrie 312, de la Podul Vulturului, Constantin cel Mare a văzut în timpul zilei, pe cer, o cruce luminoasă, cu inscripția „prin acest semn vei învinge”. Mai apoi, în timpul nopții, Împăratului Constantin cel Mare i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i ca, în cazul în care vrea să învingă în luptă, să pună pe armele și scuturile armatei sale semnul crucii. Constantin cel Mare a câștigat astfel lupta împotriva armatei lui Maxențiu. În ianuarie 313, Împăratul Constantin cel Mare a emis Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine „religie permisă”, alături de altele din imperiu.
În anul 321, Constantin cel Mare a declarat duminica drept sărbătoarea săptămânală a creștinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă. Pe durata domniei sale, Împăratul Constantin cel Mare a ajuns la repararea și construirea unor lăcașuri de cult în Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia și Tyr. Tot din dorința de a-i ajuta pe creștini, Constantin cel Mare a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenţa Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”. Acesta a încetat din viață la data de 22 mai 337 şi a fost înmormântat în Biserica „Sfinţii Apostoli” din Constantinopol, ctitoria sa.
Împărăteasa Elena a descoperit Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos
Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, s-a născut în Drepanum, Golful Nicomidia, și a fost fiica unui hangiu. Există însă și o legendă care spune că Elena a fost fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britanici şi Roma. Constantius Chlorus I a divorțat de Elena în jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Odată ce Constantin a ajuns împărat al Imperiului Roman, Elena a devenit o prezență extrem de importantă la Curtea Imperială. Potrivit istoricului Eusebiu, Împărăteasa Elena a primit botezul creștin în anul 313. După aceasta, Elena a fost o creștină frecventă, implicându-se în construirea de numeroase lăcașuri de cult, precum Biserica „Învierii Domnului”, situată lângă Sfântul Mormânt, biserica din Grădina Ghetsimani și alte 18 lăcașuri de rugăciune.
Împărăteasa Elena are un extrem de important rol și în aflarea Crucii, pe care a fost răstignit Mântuitorul. În anul 326, Elena a mers în Ierusalim, în căutarea Locurilor Sfinte. Aceasta a pus să se sape în cetate, iar astfel au fost descoperite cele trei cruci, pe care au fost răstigniți Iisus și cei 2 tâlhari. Sfânta Cruce era singura care prezenta urmele cuielor în care fuseseră prinse picioarele și mâinile Mântuitorului, cei 2 tâlhari fiind legați pe cruce cu sfori. Cu toate acestea, pentru a fi sigură de descoperirea făcută, Împărăteasa Elena a așezat Crucea peste un mort, iar acesta a înviat, rostind cuvinte de slavă lui Dumnezeu. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin, de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327. Aceasta este sărbătorită, an de an, pe 21 mai, alături de fiul său, Împăratul Constantin cel Mare.