Scandal monstru la UAIC! Profesori „fantomă” apar doar ca să-și jignească studenții! Detalii incredibile despre practicile din spatele ușilor închise de la Facultatea de Litere

Oh! Sa vedeti la „DRITU” de la „Cuza” ce bataie de joc e! Cu profesori universitari care, in orele de curs, in locul materiei de specialitate, tin adevarate conferinte despre cate si la ce nunti au participat de-a lungul vietii, doamne cadre universitare care apeleaza studentii ca la gradinita, utilizandu-le doar prenumele si care-si fac un titlu de glorie in a pica 4/5 din colectiv doar ca sa aiba cat mai multe incasari de pe restante facultatea, cu domni universitari care apar la cursuri cu tinuta ravasita ca dupa o lupta corp la corp dusa in cabinet, cu tutori de an desemnati care, la abordare, nu recunosc a avea acea calitate, cu examene grila in care „important” este faptul ca un Tratat a fost semnat la 4 iunie sau 4 iulie si nu continutul sau, cu predari de cursuri care se refera doar la coduri de mult abrogate, desi cursul ar fi trebuit sa fie despre noile coduri intrate in vigoare de o gramada de vreme, cu modificarea an de an a curriculei astfel incat, la reluarea de dupa o intrerupere motivata de orice, sa fie necesare cat mai multe examene de diferenta platite, cu o multime de studenti care sunt angajati pe la diverse institutii militarizate sau primarii si care-si iau examenele fara probleme desi e evident ca n-ar avea cum in conditii transparente…

Scriu studentii de la filologie, scriu de mama focului. Le dadeam dreptate. Dar la un moment dat apare pe minunata foaie „auzisem” in loc de „auziseram”. Probabil ca nici nu au auzit de mai mult ca perfect, bunatate sau „bunaciune” de timp verbal, necesar pentru nuantarea anumitor actiuni. Zilnic lucram cu ei si asta ne ocupa tot timpul.

Pentru orice ședință de redacție serioasă câteva întrebări:
– Prof. Cojocaru face campanie electorală în timpul orelor sau răspândeste teorii conspiraționiste? Dacă da, cum se sancționează asemenea lucruri?
– Care sunt măsurile pe care le ia UAIC împotriva jignirilor studenților de către profesori?
– Poate fi identificat Aldo și întrebat ce se întâmplă când este invitat în cabinetul lector Livia Iacob? Facultatea de litere și UAIC au o veche tradiție în hărțuirea sexuală. Mai sunt și alți studenți în situația lui Aldo?
– Pe site-ul UAIC vedem că de curând lector Livia Iacob a reprezentat UAIC la Târgul de carte de la Cairo. Cine a trimis-o? Cine a făcut selecția? Cine a luat decizia? Poate orice lector de la Litere să reprezinte UAIC la un târg internațional de carte?
– Cât a fost la Cairo, lector Livia Iacob a avut ore? Ce s-a întâmplat cu ele?
– Pe banii cui a fost lector Livia Iacob la Cairo? Follow the money.
– Tot pe site-ul UAIC apare o misterioasă titulatură pentru lector Livia Iacob, de director executiv al Fundației Editurii UAIC. Pare o fundație fantomă, despre care nu găsim nimic pe site-ul Universitatii. De ce este așa de misterioasă?
– De cine e făcută Fundația Editurii UAIC și în ce scop? Are legătura Universitatea cu Fundația? Dacă da, de ce nu există public pe site-ul UAIC? Sau e doar o șușanea? Cu ce bani funcționează Fundația? Follow the money.
– Cum a ajuns lector Livia Iacob să conducă această Fundație? Este Fundația ei? Dacă este fundația ei, cum a ajuns să reprezinte Universitatea?
– Este dispus rectorul Maha să fie tranparent în toate aceste probleme sau doar adoptă o limbă de lemn ca să bage totul sub preș?

Eram la Litere(iași), urma să ajung profesoară la țară( la oraș nu sunt locuri, adik nu pt mine,cică nu mai sunt,sigur erau și la oraș catedre libere, dar le țin blocate) …așa că am renunțat la facultate, in anul 2, am plecat în Elveția cu un contract pe 3 ani(ajutor de bucătar,nu vă gândiți repede că m-am dus la futai)…și acum,după mulți ani,căsătorie,copii… am depus actele pt cetățenie.
A fost cea mai bună decizie să renunț la facultate cu ani în urmă.
Acum,în 2026 am peste 17 ani în Elveția, soț elvețian nativ, casă cu etaj , 2 mașini noi, nu secodhand ,2 copilași ce vb 2-3 cuvinte in dulșhilii grai străbun, în rest am dorit să vorbească doar germana,franceza,engleza,etc!
Ce rost mai are să mai vorbească limba strămoșească…există google translate.
P.s: colegele mele de la
” LITERE „care au mai rămas in Iași,tătii o nimerit prost și foarte prost: soți/ concubini alcoolici, viață chinuită în rate, is vai de curu’ lor.
Eu bag vara câte 2 vacanțe cu familia in Spain sau Italy, chiar și France…iar fostele mele colege de la LITERE,bagă o prașă, efectiv merg la prășit popușoiul pt că au „îmbătrânit socrii/ părinții” și e de „datoria noastră să nu lăsăm pământul pârloagâ”. Trist

S-au spus foarte multe lucruri false în acest articol și în scrisoarea pe care a scris-o studenta.
Sunt studentă în anul III și mergeam la același curs al doamnei Iacob, și afirmațiile făcute sunt complet eronate și false, am fost mereu la acele cursuri și nu s-au întâmplat niciodată acele lucruri.
Nici nu stiu dacă s-a cerut acordul studentului să se scrie aceste lucruri.
În cazul în care aceste lucruri se dovedesc false(cum cred și cum am vazut și eu) aceasta se poate numi defăimare.
Îmi pare foarte rău să văd scrise lucruri care nu sunt adevărate și despre profesori cu care fac cursuri și seminare,unele nu sunt adevărate deloc, nu stiu cine a scris aceste declarații, dar pentru mine,doar 5% din tot ce este scris poate fi considerat adevărat.

Am intrat la Facultatea de Litere cu entuziasm și cu dorința sinceră de a învăța. Credeam că voi găsi un spațiu al dialogului, al ideilor, al libertății de exprimare. În schimb, am descoperit un mediu în care, cel puțin pentru mine, exprimarea liberă a devenit un risc.
La anumite cursuri practice la engleză, discuțiile depășeau adesea sfera literaturii și alunecau în zone ideologice, despre gender fluidity, homosexualitate, lesbianism și alte teme sensibile. Nu problema temelor m-a afectat, ci faptul că orice opinie diferită, exprimată argumentat și decent, era întâmpinată cu ironie, ridiculizare sau ostilitate. Am avut restanță la această materie când am îndrăznit să pun în scris, argumentat, o altă viziune. Simțeam că există o singură poziție acceptabilă, iar restul trebuiau reduse la tăcere.
Au existat momente în care m-am simțit expusă și umilită în fața colegilor. Când îndrăzneam să invoc credința sau să exprim o perspectivă diferită, reacțiile erau tăioase. Nu o dată am plecat de la ore plângând. În timp, atmosfera a devenit sufocantă. Nu mai vorbeam liber. Îmi alegeam cu grijă cuvintele sau preferam să tac.
Nu doar la ore era această tensiune. La întâlniri, care ar fi trebuit să fie spații academice deschise, discuțiile se transformau adesea în critici și atacuri la adresa altor profesori. Bârfa ținea loc de ore. Nu semănau cu niște cursuri propriu-zise, ci mai degrabă cu tribunale morale informale. Pentru mine, acest climat a consolidat sentimentul că nu este un spațiu sigur pentru opinii diferite.
Experiența acelor ani m-a afectat profund. Mi-au trebuit ani de terapie ca să înțeleg ce s-a întâmplat și să mă eliberez de frica de a vorbi. Am realizat cât de mult m-a marcat ideea că exprimarea credinței sau a unei opinii argumentate poate atrage umilință și marginalizare.
Cel mai dureros este că aud și astăzi povești similare. Studenți care simt că trebuie să se conformeze, să nu deranjeze, să nu îndrăznească să gândească diferit.
Universitatea ar trebui să fie un loc al pluralismului autentic. Al dezbaterii reale. Al curajului de a asculta. Fără ridiculizare. Fără presiune. Fără teamă.
Eu am avut nevoie de ani ca să-mi recapăt vocea. Sper ca alții să nu mai fie nevoiți să treacă prin același drum.

Anul acesta sunt studentă în anul al doilea la Facultatea de Litere din Iași și pot spune că există două tipuri de profesori: o parte care merită să fie în mediul academic, care au o cultură vastă și o parte de profesori care abia dacă stăpânesc disciplinele pe care le predau, dovezi clare de nepotism. Nu am avut ore cu toți profesorii asupra cărora s-au făcut acuzațiile din articol, însă pot vorbi din proprie experiență despre doamna Mandici și domnul Moisuc. Anul acesta am avut curs și seminar cu doamna Mandici (deși la discipline diferite), însă mereu s-a prezentat și și-a făcut cu profesionalism treaba. Legat de domnul Moisuc, el ia mereu legătura cu studenții dacă aceștia îi sesizează anumite nereguli care există. Și eu am avut anul trecut o problemă, iar dumnealui m-a ajutat să o rezolv în așa măsură încât atât ambele părți să ajungă la o înțelegere. Ce este de remarcat e faptul că studentul trebuie să prezinte aceste probleme, deoarece nimeni nu poate citi minți pentru a știi cu ce se confruntă studenții. Cert este că este necesară reintroducerea admiterii, sunt dezamăgită de nivelul scăzut al colegilor mei. Este de înțeles faptul că unii profesori sunt nevoiți să scadă nivelul examenelor din cauza studenților care au fost respinși la alte facultăți și au venit la Litere drept ultima opțiune. Nici nu e de mirare ca la cursuri din 100 de studenți ne prezentăm în medie 10-15, fiind cei interesați de acest domeniu