Scheletul din dulapul Vaticanului! Petiția refuzată lui Henric al VIII-lea, la vedere după 500 de ani

Într-un birou discret al Prefectului Arhivelor Apostolice ale Vaticanului, înconjurat de picturi baroce și manuscrise vechi, se află o piesă care poartă în tăcere greutatea a cinci secole de istorie. Este un pergament rar, datat 1530, intitulat „Sanctissimo in Chris”, o petiție adresată Papei Clement al VII-lea de către zeci de nobili și clerici englezi, care cereau anularea căsătoriei regelui Henric al VIII-lea cu Ecaterina de Aragon.

Răspunsul Papei a fost un refuz categoric. Decizie ce avea să provoace ruptura definitivă dintre Anglia și Roma și nașterea Bisericii Anglicane. Documentul, păstrat cu grijă într-un dulap masiv din Arhivele Apostolice, a devenit între timp o veritabilă relicvă a unuia dintre cele mai tensionate momente din istoria creștinismului.

Un pergament ascuns și un simbol al reconcilierii

Potrivit presei italiene, actualul rege Charles al III-lea și regina Camilla ar fi avut prilejul să vadă acest document în timpul unei vizite private la Vatican, cu câțiva ani înainte de urcarea pe tron. Reîntoarcerea lor la Roma, în contextul întâlnirii istorice dintre suveranul britanic și Papa Leon al XIV-lea, conferă o semnificație simbolică aparte acelui pergament ascuns: el devine acum un simbol al reconcilierii dintre cele două Biserici separate de o schismă veche de jumătate de mileniu.

Pentru prima dată de la Reforma Anglicană, un monarh britanic s-a rugat public alături de un Papă, în Capela Sixtină, un gest cu valoare istorică, ce pare să închidă cercul unei despărțiri care a început chiar cu acest pergament.

Totodată, Charles a primit în Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor titlul de „Confrate Regal”, recunoaștere simbolică a apropierii spirituale dintre Londra și Vatican.

O piesă de arhivă care a supraviețuit jafurilor și războaielor

Pergamentul, de aproximativ un metru și jumătate lungime, poartă 85 de sigilii de ceară roșie, fiecare aparținând unui nobil sau cleric care a semnat petiția. Tonul textului, scris într-o latină solemnă, a fost descris de istorici drept „implorator, dar amenințător”.

În mod miraculos, documentul a supraviețuit secolelor și invaziilor. În timpul jefuirii Romei de către trupele lui Napoleon, în secolul al XIX-lea, pergamentul a fost ascuns într-un sertar secret al unui tron masiv de lemn. Soldații francezi, care căutau documente compromițătoare pentru Biserică, nu l-au găsit. Astfel, piesa a scăpat de distrugere și poate fi admirată astăzi doar de câțiva privilegiați.

Fostul prefect al Arhivelor, Monseniorul Sergio Pagano, explica odinioară că unele dintre sigiliile de ceară sunt goale. Motivul? Nu trecerea timpului, ci refuzul unor nobili de a se alătura cererii lui Henric al VIII-lea. Reacția regelui la această nesupunere a fost brutală: „I-a trimis la spânzurătoare sau i-a întemnițat.”