Se apucă de prășit prin parcare. Ferească Dumnezeu!

În continuarea rubricuței de azi, babele vă mai zic câteva chestiuni legate de unul pe nume Costeluș Acăscăliței. După cum știți, omul și-a dorit o viață să devină parcangiu, iar, de la o vreme, și-a văzut visul cu ochii. Și-a făcut parcare în centru, iar, de dimineața și până seara, stă și are grijă de mașinile clienților. Acu’ vreo zi sau două, babetele l-au văzut dis-de-dimineață cum uda parcarea. Babele s-au oprit și i-au spus că degeaba udă betonul, că roșii nu cresc acolo. Deh, n-ai cu cine discuta! În schimb, babetele s-au oferit să-i dea un hârleț și o sapă. Dacă tot udă betonul cu noaptea-n cap, poate să-l și prășească. Mai povestim despre Costeluș și parcarea lui și altă dată, dacă mai observă babetele lucruri ciudate…