Se schimbă vârsta de pensionare. Unde ieși mai târziu la pensie în Europa

ârsta de pensionare rămâne un subiect central pe agenda guvernelor europene, în contextul îmbătrânirii populației și al presiunilor asupra sistemelor publice de pensii. Mai multe state au decis creșteri graduale ale pragului de retragere din activitate, unele dintre ele condiționate direct de speranța de viață. Germania, Franța și Italia se află printre țările care au adoptat deja reforme clare în domeniul pensionării.

Pensionarea la 65 de ani continuă să fie un reper larg întâlnit în Europa, însă acest prag este tot mai des revizuit, iar în numeroase state se apropie sau chiar depășește 67 de ani.

Majoritatea modificărilor legislative privind vârsta de pensionare sunt programate să fie aplicate în intervalul 2020–2030, pe fondul schimbărilor demografice accelerate. Un exemplu notabil este Danemarca, care va ajunge la cea mai ridicată vârstă de pensionare de pe continent, după ce parlamentul a adoptat o lege ce prevede creșterea pragului până la 70 de ani în 2040.

Un element-cheie în aceste reforme este legătura dintre pensionare și evoluția speranței de viață. Multe guverne europene folosesc indicatori demografici pentru a ajusta automat vârsta de retragere din activitate, încercând să mențină echilibrul financiar al sistemelor de pensii pe termen lung. Aceste mecanisme sunt deja funcționale sau în curs de implementare în mai multe state membre ale Uniunii Europene.

„Pe baza legăturilor stabilite între vârsta de pensionare și speranța de viață”, se estimează că vârsta de pensionare va crește în 20 de țări pentru bărbați și în 24 de țări pentru femei, dintr-un total de 32 de state europene analizate, arată OCDE. În unele cazuri, aceste creșteri se bazează pe legi deja adoptate, care prevăd ajustări automate în funcție de datele demografice.

În paralel, persistă diferențe între state în ceea ce privește tratamentul aplicat bărbaților și femeilor, acolo unde vârstele de pensionare nu sunt încă egale. Tendința generală indică însă o uniformizare treptată a acestor praguri, pe măsură ce vârsta standard crește și este aplicată nediferențiat.

Germania, Franța și Italia: reforme-cheie ale vârstei de pensionare

În Germania, vârsta de pensionare este stabilită în prezent la 66 de ani, iar legislația prevede o creștere graduală până la 67 de ani, care ar urma să fie atinsă în 2031. Această ajustare face parte dintr-un pachet mai amplu de reforme adoptate de autorități pentru a răspunde presiunilor economice și demografice.

Guvernul federal a aprobat recent o reformă a sistemului de pensii care introduce stimulente pentru menținerea angajaților mai mult timp pe piața muncii. Măsura este gândită ca un instrument de susținere a creșterii economice în cea mai mare economie a zonei euro și de reducere a deficitului de forță de muncă.

Contextul demografic explică urgența acestor decizii. Potrivit unui raport al Ministerului german de Interne, populația activă a Germaniei va scădea cu aproximativ 6,3 milioane de persoane în 2030, comparativ cu nivelul din 2010. Această evoluție ar putea afecta productivitatea și PIB-ul pe cap de locuitor, în condițiile în care numărul contribuabililor se reduce, iar cel al pensionarilor crește.

În Franța, reforma recent adoptată prevede majorarea vârstei medii de pensionare de la 62 la 64 de ani. Totodată, pentru obținerea unei pensii complete este necesar un stagiu minim de cotizare de 43 de ani, conform datelor publicate de platforma etk.fi. În Italia, pragul legal standard pentru pensia de stat este de 67 de ani în perioada 2025–2026, legislația fiind corelată cu evoluția speranței de viață, ceea ce lasă deschisă posibilitatea unor creșteri ulterioare după 2026–2027.

Reguli de pensionare în alte state din Uniunea Europeană

Tot mai multe țări din Uniunea Europeană leagă explicit pensionarea de speranța de viață, un mecanism aplicat deja în Finlanda, Cipru, Danemarca, Estonia, Grecia, Italia, Olanda, Portugalia și Slovacia. În Regatul Unit, după o serie de majorări stabilite prin decizii politice, vârsta de pensionare va fi ajustată automat în funcție de indicatorii demografici.

Europa de Vest se caracterizează prin vârste de pensionare cuprinse, în general, între 62 și 67 de ani. Olanda va ajunge la 67 de ani în 2025, cu o creștere suplimentară până la 67 de ani și trei luni în 2030, în timp ce Belgia va trece de la 65 la 67 de ani până în 2030. Franța, Spania, Portugalia și Irlanda aplică, de asemenea, praguri variabile sau sisteme flexibile, adaptate fiecărui parcurs profesional.

În Europa Centrală, state precum Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria și Slovenia mențin vârste standard între 63 și 67 de ani. Unele dintre aceste țări prevăd ajustări viitoare pentru a asigura sustenabilitatea financiară a sistemelor de pensii, chiar dacă legătura cu speranța de viață este mai puțin directă.

Europa de Est prezintă diferențe semnificative între vârsta standard de pensionare și opțiunile de pensionare anticipată. Polonia, Bulgaria, România, Croația, statele baltice și Cipru au praguri cuprinse între 62 și 67 de ani, cu majorări planificate gradual. În multe cazuri, legislația permite retragerea anticipată, însă vârsta standard continuă să crească.

Modele flexibile de pensionare în Europa de Nord și SUA

Țările nordice sunt cunoscute pentru sistemele lor de pensii flexibile, în care pensionarea poate avea loc într-un interval larg de vârstă. Danemarca aplică în prezent pragul de 67 de ani, urmând să ajungă la 70 de ani până în 2040. Suedia, Finlanda și Norvegia permit pensionarea între 62 și 75 de ani, în funcție de contribuțiile acumulate și de opțiunile individuale ale angajaților.

În Statele Unite, regulile de pensionare diferă în funcție de beneficiile Social Security. Americanii pot solicita pensia începând cu 62 de ani, acceptând însă o reducere permanentă a sumei lunare. Vârsta completă pentru beneficiile standard este de 67 de ani pentru persoanele născute după 1960, iar amânarea pensionării până la 70 de ani aduce plăți lunare mai mari.

Comparativ cu Europa, sistemul american oferă mai multă flexibilitate individuală, însă pragul pentru pensia completă este apropiat de cel practicat în majoritatea statelor vest-europene, confirmând o tendință comună în economiile dezvoltate.