Semn de criză majoră: resetarea generalizată

Este evidentă ruptura abruptă dintre conducători și cei conduși. Reiese din toate cercetările de piață uriașul decalaj dintre opțiunile cetățenilor și distribuția locurilor în Parlament. Fără a mai adăuga curba de sacrificiu la care este supusă populația, devine cât se poate de limpede că, în mod inevitabil, o mare schimbare la nivel politic urmează să survină. În caz contrar, România se scufundă pentru cel puțin un secol. Anticorpii înseamnă resetare.

Aflată în situația în care guvernanții nu se tem de popor, deci nu există democrație, în timp ce poporul se teme de guvernanți, deci există dictatură, România, aflată în pragul unui colaps politic și moral, la care se adaugă colapsul social și economic, vorbește astăzi pe toate vocile despre o profundă resetare. Despre necesitatea unor schimbări multiple, adică pe toate planurile. Despre o refacere din temelii a structurilor și mecanismelor pe care se întemeiază funcționarea statului.

La Palatul Cotroceni, un președinte numit, scos cu forcepsul în urma unor alegeri ilegitime și vădit fraudate, fără a avea în acest sens niciun fel de atribuții constituționale, anunță că a decis să reformeze una dintre puterile fundamentale și independente ale statului, și anume justiția. Și a pornit în derularea acestui proiect imposibil într-o manieră de-a dreptul ridicolă. Anunțând largi și profunde consultări cu oamenii din sistem pentru a identifica o soluție în vederea unei necesare resetări a acestui domeniu extrem de important, dar din ce în ce mai compromis și care traversează convulsii care îi pot fi fatale, Nicușor Dan ne prezintă o biată mărgică. Este tot ceea ce a putut produce ditamai aparatul de la Cotroceni, construit și plătit în jurul autorității sale precare. O primă întâlnire cu sub zece persoane, care, vezi Doamne, ar reprezenta justiția; cei mai mulți dintre aceștia sunt foști procurori scoși la pensii nerușinate. Ei bine, prima analiză în vederea resetării a început cu aceștia. O asemenea trăsnaie nu i-ar fi dat prin cap nici măcar unui elev corigent. Mai există câteva sute de judecători, de această dată, nu de procurori, nu de foști procurori, care au semnat ditamai lista prin care semnalează criza din justiție, listă deschisă deloc întâmplător de Laura Codruța Kovesi, dar care nu s-au prezentat la întâlnirea de la Cotroceni, întrucât, așa cum în mod ridicol pretind, doresc să își păstreze anonimatul. Asta după ce, repet, au completat și semnat cu nume și prenume o întreagă listă care certifică și întărește protestul lor.

Tot într-o cronologie inversă și, de asemenea, în domeniul justiției, reprezentantul de vârf al puterii executive, respectiv premierul Ilie Bolojan, vrea să genereze și el, independent, o resetare, care probabil se va reduce la o nouă „mărgică”. În acest scop, el a creat, printr-o hotărâre de guvern, un grup de lucru alcătuit din angajații Secretariatului General al Guvernului, personaje care, în general, nu au nicio legătură cu justiția, grup de lucru care, pentru culoare, va fi completat și de consilieri de la Ministerul Justiției, mai puțin ministrul însuși, care a fost trimis la plimbare pentru a se pronunța, câine surd, la CSM. Și, fiindcă veni vorba, și Consiliul Superior al Magistraturii, din care fac parte atât reprezentanți ai judecătorilor, cât și reprezentanți ai procurorilor, se căznește, după cum anunță, să producă o analiză a crizei din justiție și să genereze, în paralel, a treia resetare a aceleiași puteri în stat, care stă să se prăbușească.

O altă putere în stat, căreia partidul AUR încearcă să-i administreze o profundă resetare, este Parlamentul României, supus în prealabil de către Traian Băsescu unui referendum prin care populația a stabilit, cu mai mulți ani în urmă, dar degeaba, să fie redus la o singură cameră și la un număr mult mai mic de legiuitori. Acum, George Simion, în numele opoziției, anunță decizia de a lua acest taur de coarne. Până una alta, premierul Ilie Bolojan s-a făcut din nou de râs, anunțând o „substanțială” economisire a banului public în ceea ce privește finanțarea partidelor. E vorba tot de o „mărgică”. Adică o reducere doar cu 10% a finanțării partidelor politice de către cetățeni. Într-una dintre puținele state ale lumii care, probabil, din prea multă prosperitate, își permite să dăruiască bani de la buget partidelor politice, acestea invocând faptul că altfel nu ar putea funcționa.

Tot guvernul Bolojan este și instituția care își asumă responsabilitatea pentru resetarea economico-financiară a unui stat aflat în mare derivă, producând în serie pachete și pachețele legislative, trenuri și trenulețe legislative, pe care le impune societății în mod forțat prin asumări de răspundere, puterea executivă siluind astfel Parlamentul, care este o altă putere în stat și care suportă cu stoicism un asemenea tratament, prin care, în fapt, este scos din joc.

Avem semnale alarmante că și presa este resetată, pe de o parte prin modul ticălos în care este finanțată de la bugetul național și de la bugetul UE zona ei ticăloșită, din ce în ce mai extinsă și, pe de altă parte, din fel de fel de restricții, cu aparență legală, prin care li se pune pumnul în gură ziariștilor.

Și cei mai mulți cetățeni ai României, simțind un pericol major, solicită o resetare a sistemului electoral, sub deviza „turul doi înapoi”, singura soluție identificată de recuperare a democrației prin recuperarea alegerilor democratice.

În toate aceste tentative de resetare, cărora li se pot adăuga multe altele, cele două Românii, cea din interiorul și cea din exteriorul granițelor, observă cu groază cum parteneriatul strategic cu Statele Unite s-a dus pe apa sâmbetei și cum se scufundă în derizoriu o Europă predominant progresistă, neomarxistă, soroșistă, despre care voci autorizate spun că este pe cale de a deveni și neocomunistă, deci o altă Uniune Sovietică.