Semnele ignorate care pot transforma un copil în agresor. Ce avertizează psihologii după crima din Timiș

Comportamentele violente la copii sunt precedate de semne clare, vizibile în timp, care pot fi observate de părinți și profesori. Cazul crimei din Cenei, județul Timiș, în care un adolescent a fost ucis, iar ancheta vizează implicarea unor minori, a readus în prim-plan o întrebare incomodă, dar vitală: cum îți dai seama că un copil alunecă spre agresivitate și ce semnale nu ar trebui ignorate niciodată. Departe de ideea că astfel de tragedii apar „din senin”, specialiștii avertizează că există indicii clare, observabile în timp, care pot anunța un risc major.

Pentru a înțelege mai bine aceste mecanisme, psihologul Keren Rosner a explicat, în exclusivitate pentru wowbiz.ro, că transformarea unui copil într-un agresor nu este, în majoritatea cazurilor, o schimbare bruscă. Din contră, este un proces care se construiește lent, prin comportamente repetate și prin lipsa intervenției adecvate.

Semne agresivitate copii: de ce schimbarea bruscă este un mit

Psihologul subliniază că percepția publică despre „copilul perfect” care ajunge, peste noapte, să comită o faptă extremă este adesea falsă. În spatele unor astfel de acte există, de regulă, un istoric comportamental problematic.

10:47

FOTO Tragedie în Timiș: cronologia crimei care l-a ucis pe Mario, adolescent urmărit de agresori

11:09, 26 Jan 2026

FOTO Suspectul de 13 ani, din cazul lui Mario Berinde, s-a mutat la bunici. Primele declarații ale bunicului

„Semnalele de alarmă nu trebuie ignorate, pentru că ele nu sunt de acum, în acest caz. Acest copil nu a fost un copil liniștit, la locul lui, prietenos, amabil, generos și dintr-o dată a avut acest plan, că s-a simțit invidios sau a simțit că celălalt băiat îl sfidează. Denotă cruzime. Probabil că această cruzime s-a văzut de timpuriu.”

Această explicație vine în contextul dezbaterilor intense din spațiul public legate de faptele celor trei minori din Timiș. Specialiștii insistă că lipsa unei reacții timpurii din partea adulților poate favoriza escaladarea comportamentelor agresive.

Comportamentele care ar trebui să ridice semne de întrebare

Atunci când este întrebată ce intră concret în categoria semnalelor de alarmă, Keren Rosner vorbește despre tipare comportamentale recurente, nu despre episoade izolate. Nu orice copil care minte sau se enervează devine un agresor, însă repetitivitatea și intensitatea fac diferența.

„În astfel de situații apare de exemplu cruzimea față de animale, minciuna patologică, lipsa de remușcare. De foarte multe ori observăm la copii că au o lipsă de remușcare și asta trebuie să ne pună niște semne de întrebare.”

Aceste semne de agresivitate la copii trebuie analizate în context. Important nu este doar comportamentul în sine, ci și reacția copilului după ce face rău: dacă înțelege consecințele, dacă simte vinovăție sau dacă manifestă indiferență totală.

Rolul vinovăției și al rușinii în educație

Un subiect sensibil abordat de psiholog este cel al vinovăției și rușinii, emoții adesea contestate în discursul modern despre parenting. Deși pot deveni toxice atunci când sunt folosite excesiv, absența lor completă este un semnal serios de alarmă.

„Cel care nu se simte niciodată vinovat, căruia nu îi este rușine. Se vorbește foarte mult în psihologie în ultima perioadă de sentimentul vinovăției și al rușinii că este nociv și nu trebuie să-l purtăm. Totuși, aceste sentimente sunt instrumente de educație și ele nu trebuie să nu existe, atunci nu mai există ființa umană.”

Potrivit specialistului, aceste emoții au un rol esențial în reglajul social. Ele ajută copilul să înțeleagă limitele, impactul propriilor acțiuni și responsabilitatea față de ceilalți.

De la semne timpurii la intervenție reală

Mesajul central transmis părinților și profesorilor este unul de vigilență, nu de etichetare. Semnele de agresivitate la copii nu trebuie să ducă la stigmatizare, ci la intervenție timpurie. Discuțiile deschise, evaluarea psihologică, implicarea școlii și stabilirea unor reguli clare pot face diferența între corectare și escaladare.

Tragedia din Timiș arată, încă o dată, cât de important este ca adulții să nu minimalizeze comportamentele problematice și să nu le pună exclusiv pe seama „vârstei”. De cele mai multe ori, violența extremă nu apare dintr-un impuls de moment, ci dintr-un drum presărat cu semne ignorate prea mult timp.