Senatorul AUR Petrișor Peiu avertizează: „Datoria publică explodează, iar așa-zisa reformă a statului este o iluzie”

Senatorul AUR Petrișor Peiu critică dur direcția economică a României și susține că discursul oficial despre o presupusă reformă a statului, începută în 2025, nu are legătură cu realitatea din cifrele bugetare. Într-o declarație publică, acesta a atras atenția asupra creșterii accelerate a datoriei publice, pe care o consideră un semnal de alarmă major.

Potrivit senatorului AUR Petrișor Peiu, doar în primele nouă luni ale anului, datoria publică a României a crescut cu peste 130 de miliarde de lei, ceea ce reprezintă mai mult de 4% din Produsul Intern Brut. În opinia sa, evoluția este una extrem de gravă, mai ales în contextul în care autoritățile vorbesc despre măsuri de reformă și responsabilitate fiscală.

Peiu susține că, până la finalul anului, ritmul de îndatorare va fi și mai accentuat, iar creșterea totală a datoriei publice va depăși 5,5% din PIB. Acest lucru ar urma să împingă datoria totală a statului român peste pragul de 60% din PIB, un nivel considerat critic de mulți economiști.

11:44, 27 Feb 2026

Senatorul AUR Petrișor Peiu: „Capitalismul românesc este eșuat. Creșterea economică nu a ajuns la populație”

10:50, 25 Feb 2026

Senatorul AUR Petrișor Peiu acuză: „Scumpirea energiei a distrus industria și a adus România în criză”

„Dacă aceasta este reforma despre care se vorbește, atunci direcția este una extrem de periculoasă”, a transmis senatorul AUR Petrișor Peiu, avertizând că menținerea actualului ritm de îndatorare ar putea avea consecințe severe pe termen lung.

În evaluarea sa, dacă politicile actuale vor continua fără corecții majore, România ar putea ajunge, până în anul 2032, la o datorie publică ce ar depăși 100% din PIB. Un astfel de scenariu ar pune o presiune uriașă pe bugetul de stat, pe investiții și pe nivelul de trai al populației.

Declarațiile senatorului AUR vin în contextul dezbaterilor tot mai intense privind sustenabilitatea finanțelor publice și capacitatea statului de a implementa reforme reale, nu doar măsuri prezentate la nivel declarativ.