Senatorul Dan Cașcaval: „De ce votul meu de luni l-am dat acum câteva luni”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

„Deci, aseară s-a luat decizia, aproape unanimă – iar termenul de „unanim” care are în spate 4885 de voturi din 5000 are o putere mai mare decât de obicei – de a nu continua un drum care nu duce spre nimic dorit de cetăţenii unei Românii care a sperat să nu fie campioană doar la austeritatea de dragul austerităţii.
Multe reacţii în spaţiul public nanobotizat şi chatgibitizat şi, din când în când – pentru impresia de real – uman. Reacţii fireşti, indiferent cine sunt păpuşarii, deci fireşti într-o societate democratică, în care dreptul la opinie este sfânt. Ar fi fantastic să fie constituţional şi dreptul la respect.
In orice caz, mie, ca membru al Partidului Social Democrat, niciun mesaj, botizat sau nu, nu îmi poate reproşa lipsa de consecvenţă sau abordarea ezitantă a poziţionărilor mele faţă de măsurile Premierului. In 9 februarie 2026, la moţiunea parţială depusă împotriva Ministrului interimar al Educaţiei şi Cercetării de la acea dată (adică, Premierul), am votat ca un dascăl, nu ca un membru de partid. Si am susţinut moţiunea. Da, am şi recunoscut aceasta, chiar dacă votul a fost secret. Da, poate ca ambient politic nu mi-a fost comod, dar uman nu puteam altfel. Am fost înţeles de colegii mei de partid. Inţeles, nu tolerat.

Am criticat şi m-am opus permanent creşterii normei didactice la profesorii din preuniversitar, tăierii fondului de burse al studenţilor, aplicării fondului de burse din proiectul european ca surogat temporar cu efect de plasture la o rană de halebardă, al reducerii veniturilor salariale ale cadrelor didactice (prin valoarea plăţii cu ora, prin înjumătăţirea indemnizaţiei de doctorat), al reducerii finanţării învăţământului în ansamblul său, al tăierilor masive, în unele zone cu peste 70%, a proiectelor educaţionale prin PNRR. Am avut poziţii care erau evidente şi directe împotriva măsurilor luate de Premier – ca să fim corecţi! – împotriva educaţiei. De câteva ori am obţinut în comisiile parlamentare respingerea unor OUG-uri asumate de guvern care erau deja aplicate! O blasfemie!
La un moment dat, după refuzul meu de a vota contra moţiunii parţiale depuse împotriva Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ilie Bolojan, am fost întrebat de un lider senator din USR, pe care, contrar poziţionării multora, îl respect şi cred – sau sper… – că sentimentul este reciproc, cum văd eu coaliţia. Era în februarie 2026. Am răspuns că eu sunt o persoană mai tranşantă, de aceea nu voi putea fi niciodată un bun politician: după mine prezenţa PSD-ului în coaliţie a durat deja prea mult (era februarie) şi eu aş fi renunţat demult să susţin măcar prin prezenţă măsurile de austeritate care acum (nota bene – deja atunci) chiar se dovedesc absurde.

Deci, poziţia mea a fost constantă. Iar votul de luni nu este decât efectul firesc al unei negări. Negarea de către o mare parte a guvernului a realităţii care ne pauperizează ţara. Si al unor acuze, multe duse către extremism. Acuze din partea unor partide partenere într-un melanj care nu s-a omogenizat niciodată. Nici la nivel molecular, nici la nivel coloidal, nici măcar ca dispersie. Mie îmi este demult clar de ce. Insă, pentru că nu sunt decât un politician novice, nu mi-a fost clar de ce am încercat.
De aproape un an poziţia mea a fost constantă. Iar votul de luni nu este decât efectul firesc al unor minciuni rostite continuu cu retorica autoritară care nu admite opoziţie. Sau defel o altă poziţie. Iar aceste rânduri nu reprezintă doar o confirmare a ceea ce am exprimat mereu deschis. Ci o confirmare că nu am greşit când am spus „NU!” cu mult timp înainte: în luna ianuarie reprezentanţii Rectorilor am avut o întălnire cu Premierul, în care am aflat despre reducerea cu circa 600 milioane de lei (circa 8-9%) a finanţării învaţământului universitar (întâlnirea aceea în care nu am aflat despre reducerea indemnizaţiei de doctorat 😉).

Pleacă şi vin miniştri ai educaţiei şi ni se promite ca fiind sigură reducerea reducerii, adică prin martie din 600 milioane tăiate rămân doar vreo 400, iar în aprilie ni se transmite că doar vreo 280 milioane de lei se vor tăia. Mi-am zis că măcar a mai fost „îndulcită” reducerea propusă iniţial, poate se simte o briză de sentimente mai bune faţă de învăţământ. Deşi trebuia să îmi amintesc că nu s-a simţit nimic similar în măsurile luate anterior.
Acum am aflat cifrele reale ale finanţării universităţilor: reducerea este de… 563 milioane de lei, adică 8,6%. Deci nimic, NIMIC admis de către Premier, niciun argument, nicio măsură anterioară luată de universităţi care să conteze. Cu încăpătânarea specifică nu a schimbat nimic din ceea ce a propus înaintea întâlnirii din ianuarie. Aşadar, aceeaşi abordare nejustificată, ne-europeană, ne-economică în fond.
Sincer? M-ar fi mirat o abordare mai empatică pentru educaţie din partea dumnealui. Si regret că iarăşi am avut dreptate. De aceea de aproape un an poziţia mea a fost constantă. Si de aceea votul de luni a fost deznodământul firesc. După mine, un novice în ale politicii, cam întârziat. Dar total firesc”, a transmis senatorul Dan Cașcaval.