Senatorul Dan Cașcaval: Seceta credinței între evantai și umbrelă

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Profesorul universitar Dan Cașcaval, senator și rector al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, a publicat un mesaj amplu în care critică actuala clasă politică și modul în care sunt gestionate negocierile pentru formarea unui guvern, folosind o metaforă despre credință, secetă și lipsa de viziune.

În deschiderea mesajului, Dan Cașcaval evocă o anecdotă în care locuitorii unui sat se roagă timp de trei duminici pentru ploaie, însă Dumnezeu le spune că nu le poate îndeplini rugăciunea pentru că nu au avut suficientă credință, dovada fiind că nimeni nu a venit la rugăciune cu o umbrelă.

Pornind de la această poveste, senatorul face o paralelă cu situația politică din România, afirmând că țara se află la „a treia tentativă de a forma un guvern legitim”, în timp ce promisiunile și declarațiile optimiste sunt urmate de măsuri pe care le descrie drept austeritate mascată.

„Intr-o anecdotă despre credinţă – mi se pare foarte sugestivă! – se povestea, redat ultra-sintetic, că într-o perioadă de secetă extremă, toată suflarea unui sat a mers trei duminici la rând să se roage ore în şir lui Dumnezeu pentru ploaie. Fără niciun efect. In final, cerurile s-au deschis şi Dumnezeu le-a spus că nu le dă ploaie pentru că nu au credinţă. Miraţi, sătenii au întrebat cum adică nu au credinţă? Iar Dumnezeu le-a spus că ştia asta pentru că nimeni nu a venit cu umbrela.

Suntem la a treia tentativă de a forma un guvern legitim. Titular, cum ar veni. Se pleacă la drum cu promisiuni de întelegeri, pacte, afirmaţii ferme cum că „acum da!”. Apoi, regulile jocului sunt schimbate de cei cărora le place responsabilitatea (eufemism austeritatea), adausurile la buget (eufemism tăieri de salarii, pensii şi burse), reducerea deficitului (eufemism creşteri de TVA şi de preţuri), o economie duduind (eufemism închideri de firme, disponibilizări) ş.a.m.d. Dar, declarativ mustesc de credinţă.

Motive se găsesc mereu pentru ascunderea unei evidenţe. A evidenţei că, dincolo de orice declaraţie, este secetă. O secetă care nu a lăsat nimic să se dezvolte. O secetă care ne ameninţă cu alternativa unei secete şi mai dure dacă nu se schimbă ceva.

Motive se găsesc mereu ca să nu se schimbe ceva, ca să prelungim o stare dezastruoasă, secetoasă, dar convenabilă. Convenabilă mereu pentru aceeaşi parte a evantaiului politic, parte interimar-guvernamentală. Pentru că acolo nu există credinţă. Nu există credinţa că austeritatea seacă (se potriveşte cu seceta…) nu aduce nimic bun. Nu există credinţa că s-ar putea face ceva mai bun pentru toţi românii. Nu există credinţa că ar putea fi mai bine pentru toţi românii.

Uneori mă întreb dacă cei din jurul Premierului demis nu confundă credinţa cu dorinţa. Atunci, în ceea ce am scris mai sus ar fi trebuit să folosesc „dorinţă”. Si am fi mai aproape de adevăr.

Dar, acest evantai politic (arătând pe zi ce trece tot mai a evantai strâns) are, totuşi, o credinţă. Si o arată din plin. Da, are totuşi un „Dumnezeu”. Diferă de cel Divin, este adevărat, de aceea am pus ghilimelele. Un zeu mai mic, care a preluat şi el din păcatele omeneşti. Mai mic dar este zeul lor. Doar al lor. Si i se închină zilnic (chiar nu ştiu dacă să pun ghilimele…).

Niciun om nu are dreptul să se creadă zeu (ar fi fost blasfemie să spun „Dumnezeu”, chiar dacă doar metaforic). Niciun evantai nu poate să se creadă umbrelă. „Omul-zeu” şi evantaiul nu vor reuşi să aducă ploaia, nici măcar o briză răcoritoare. Nu vor reuşi să aducă decât praful unei secete prelungite.

Si pustiul unei credinţe că nu trebuie credinţă”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI.