Mișcarea studențească din Serbia a reușit să transforme protestele anticorupție într-o victorie electorală istorică, punând capăt dominației politice exercitate de Aleksandar Vučić și de Partidul Progresist Sârb (SNS). După aproape doi ani de manifestații, lista susținută de studenți a câștigat alegerile parlamentare anticipate din 25 octombrie, promițând reformarea instituțiilor și combaterea corupției. Victoria deschide însă o nouă etapă pentru Serbia, în condițiile în care mișcarea nu are un lider unic și nici experiență directă de guvernare.
Tragedia care a declanșat protestele din Serbia
Mișcarea studențească a prins amploare după tragedia produsă la 1 noiembrie 2024, când prăbușirea copertinei unei gări din Novi Sad a provocat moartea a 16 persoane.
Incidentul a devenit un simbol al nemulțumirilor legate de corupție, responsabilitatea autorităților și gestionarea proiectelor publice. Studenții au organizat blocaje universitare și manifestații, cerând transparență și asumarea răspunderii pentru tragedie.
Protestele s-au extins treptat în întreaga țară, atrăgând sprijinul unor categorii diverse ale populației, inclusiv profesori, fermieri, actori și alte grupuri profesionale. Mișcarea a depășit astfel revendicările inițiale ale studenților și s-a transformat într-o contestare amplă a sistemului politic condus de Vučić.
Cum au transformat studenții protestele într-o victorie electorală
După luni de manifestații, studenții au decis să intre în competiția electorală printr-o listă de candidați susținută de mișcarea lor. Inițiativa a fost lansată oficial în septembrie 2026, înaintea alegerilor parlamentare anticipate din 25 octombrie.
Strategia a fost diferită de cea a partidelor tradiționale. Mișcarea nu s-a bazat pe un lider unic, ci pe decizii colective și pe implicarea unor reprezentanți din diverse domenii. Lista electorală a inclus profesori universitari, medici, artiști, foști sportivi și alte persoane cunoscute în societatea sârbă.
Potrivit rezultatelor preliminare citate de Reuters, lista susținută de studenți a obținut aproximativ 53% din voturi, în timp ce alianța condusă de Partidul Progresist Sârb a primit aproximativ 39%. Rezultatul a oferit mișcării o majoritate în parlamentul cu 250 de locuri.
Cine sunt oamenii din spatele mișcării
Un element distinctiv al listei electorale este faptul că studenții nu au candidat ei înșiși pentru mandate parlamentare. În schimb, au susținut persoane din afara cercurilor politice tradiționale, considerate capabile să contribuie la reformarea instituțiilor.
Printre figurile importante se numără cardiologul și profesorul universitar Ilija Srđanović, aflat în fruntea listei, fostul guvernator al Băncii Naționale a Serbiei, Dejan Šoškić, și profesorul universitar Radomir Saičić.
Mișcarea încearcă să păstreze modelul de organizare colectivă care a caracterizat protestele. Studenții urmăresc ca viitorii parlamentari să respecte angajamentele asumate în campanie, chiar dacă aceștia provin din medii profesionale diferite și nu au aceeași experiență politică.
Ce schimbări promit studenții
Programul electoral pune accent pe combaterea corupției, consolidarea statului de drept și reducerea influenței politice asupra instituțiilor publice.
Printre obiectivele anunțate se numără investigarea cazurilor de corupție, creșterea transparenței contractelor publice, reformarea sistemului judiciar și depolitizarea companiilor de stat. Mișcarea dorește, de asemenea, să reducă presiunile politice asupra presei și să îmbunătățească funcționarea instituțiilor de învățământ și a sistemului sanitar.
Reprezentanții listei au cerut și demisii în rândul unor oficiali din poliție, serviciile de securitate și sistemul judiciar, pe care îi acuză că au servit interesele fostei guvernări. Ei susțin că schimbările trebuie realizate prin proceduri legale și instituții independente.
Provocările care urmează pentru Serbia
Victoria electorală nu înseamnă că reformele vor fi implementate imediat. Mișcarea trebuie să formeze un guvern, să stabilească o conducere executivă și să transforme promisiunile din campanie în măsuri concrete.
Lipsa unui lider unic poate reprezenta atât un avantaj, prin limitarea concentrării puterii, cât și o dificultate în procesul de luare a deciziilor. În plus, viitoarea guvernare va trebui să gestioneze instituții publice construite în timpul îndelungatei dominații a partidului lui Vučić.
Serbia se confruntă astfel cu o perioadă de tranziție politică, în care principalele așteptări ale alegătorilor sunt legate de responsabilitatea autorităților, independența justiției și combaterea corupției. Capacitatea noii majorități de a-și respecta promisiunile va determina dacă victoria studenților va produce schimbări durabile în societatea sârbă.