Pentru prima oară după treizeci de ani de tranziție, președintele are la dispoziție, oficial, una dintre cele trei puteri ale statului, respectiv puterea executivă, adică guvernul. Pohta ce-a pohtit președintele Iohannis, respectiv ”guvernul meu”, iată, s-a împlinit. După ce a câștigat detașat al doilea mandat la Cotroceni, domnul Klaus Iohannis are drum liber spre democratizarea României și spre normalizarea acesteia.
Dacă este adevărată aserțiunea că această victorie împotriva doamnei Dăncilă și a partidului dumneaei reprezintă sfârșitul tranziției, înseamnă că profetul din Dămăroaia, defunctul kaghebist Silviu Brucan, a greșit în estimările sale cu 10 ani. Să dea Dumnezeu să fie asta singura greșeală și să curgă, de acum înainte, lapte și miere!
Victoria domnului Iohannis, așa cum dealtfel, recunoaște și domnia sa, îl onorează dar îl și obligă. Poporul acesta eterogen, abia ieșit din comunism, fără o cultură democratică solidă, își schimbă repede simpatiile. Nici un om politic nu poate fi prea sigur de electoratul român, care este mai volatil decât oricare altul. Mărturie despre aceasta stau ultimele scrutinuri electorale: în 2016 partidul doamnei Dăncilă a obținut o victorie zdrobitoare în alegeri, pentru ca în 26 Mai 2019 să aibă un rezultat catastrofal.
Poate că victoria în alegeri a domnului Iohannis, împreună cu accederea la guvernare a guvernului Orban, a creat premisele consolidării democrației românești în drumul ei european. Oricum ar fi, un lucru este sigur: începând de azi, dușmanul politic a dispărut. După schimbarea obligatorie a structurilor de putere din teritoriu, așteptăm să vedem cum anume redevine România ”o țară normală”.
Noi, presa, câinele de pază al democrației, vom sta, ca întotdeauna, de veghe la hotarele ogorului mioritic și vom sprijini orice demers lăudabil, așa cum vom sancționa prompt orice derapaj.
Până una alta, îi urăm succes domnului Iohannis în al doilea mandat și îi dorim să aibă determinarea de a fi la fel de critic și de exigent cu partidul aflat acum la putere așa cum a fost, timp de cinci ani, cu partidul doamnei Dăncilă.
Dănuț Degeratu – Editorial